Realitatea TV a comandat un sondaj cu o întrebare neobişnuită după un congres atât de fastuos. Va fi schimbat sau nu Emil Boc? Mărturisesc că mi s-a părut aproape nefiresc să întrebi un asemenea lucru după un carnaval politic de luxul şi fanfaronada celui încheiat duminică. Era logic şi limpede ca lumina zilei că un premier şi preşedinte de partid reales cu atâtea lucrătură, laude şi temenele nu poate fi schimbat fără riscul de a pune PDL într-o poziţie delicată. Azi îl lauzi de-l faci să se simtă prost şi mâine îl arunci la gunoi ca pe un obiect expirat. De la glorie la ridicol nu-i decât un pas, dar acesta nu poate fi făcut în numai 48 de ore, cum ar fi vrut unii. Nici chiar într-o lună sau două. Ei bine, aşa arătau lucrurile luni, când două treimi din populaţia României îl socotea pe Emil Boc un fel de pagubă pentru ţară şi pentru partid.
Marţi după-amiază, lucrurile nu mai arătau nici ca duminică seara şi nici ca luni. Poliţiştii, chiar mai puţini decât ne-am fi aşteptat, au ieşit în stradă fiind extrem de vocali. Un lider sindical al acestora, prezent marţi la prânz la o televiziune, a şters pe jos cu ministrul Administraţiei şi Internelor. L-a făcut de râs, întrebându-l doar câteva cifre banale. Tonul său însă nu vestea nimic bun. Al sindicalistului, nu al ministrului! Era unul lipsit de complexe în faţa gomei ministeriale. Mai rău, spre seară, lucrătorii de la căile ferate, aflaţi în situaţie dificilă cu salariile, au anunţat pe acelaşi ton categoric, ori salariile, ori grevă. La Iaşi, doctorii au ieşit în stradă din chiar a doua zi după congresul de paradă, tăvălit în sclipici.
La nici 48 de ore de la realegerea lui Emil Boc ca preşedinte al partidului de guvernământ, mişcările sindicale au răbufnit hotărât. Parcă ar fi aşteptat rezultatul aşa-zisei convenţii. Şi chiar l-au aşteptat. Pentru ei, un semn de schimbare s-ar fi putut traduce într-o
