Gogu Vrabete zis Tango este un dansator pe care pasiunea pentru o femeie îl transfigurează şi are o existenţă când sordidă când înălţătoare în romanul “Moartea unui dansator de tango”, scris de Stelian Tănase şi lansat aseară la teatrul Odeon din Capitală. Sursa: LIBERTATEA
Bucureştiul anilor 1940, cu strălucirea şi mizeria lui, zgomotos, suferind în tăcere, aflat în situaţia-limită a unei ocupaţii străine e un oraş care dansează deasupra unui vulcan. Bordelul “Maria Theresa”, Gara de Nord dau decorul acestei lumi crepusculare. Aici evoluează prostituate, artişti, gangsteri, agenţi de bursă neagră şi ofiţeri ruşi care întregesc tabloul descris de Stelian Tănase în romanul său “Moartea unui dansator de tango”.
“Am vrut să ilustrez o lume bucureşteană cu personaje fictive, tipuri umane care astăzi nu mai există”, spune el nostalgic despre recenta operă.
Atuuri pentru un bestseller
Specialiştii susţin că romanul are toate ingredientele unui bestseller: acţiune trepidantă, conflict, dramă, atmosferă, personaje captivante. Le ţii minte mult timp după ce ai închis cartea.
Pe Gogu Vrabete te aştepţi să-l zăreşti într-o seară, pe un trotuar, în mulţime, cu una dintre cravatele lui elegante, în pantofii „cu scart si placheuri". Fredonează un şlagar lansat de Carlos Gardel şi se uită lung după o femeie frumoasă.
Acest roman se doreşte a fi unul provocator în care „Istoria" este doar rama tabloului, pentru un parcurs pe muchie de cuţit. Chiar asta este definiţia dată tangoului, o muchie de cuţit pe care păşesc prsonajele.
