Fotbaliştii campioanei au avut programat ieri seară un antrenament de refacere. Gazeta a stat de vorbă cu căpitanul Sergiu Costin, în prima zi a lui de campion
- Sergiu, "centralul" Dumitru fluieră finalul, lumea năvăleşte pe gazon. Tu ce faci?
- Urc scările spre oficială, să ajung la nevasta mea. Dar e lume cît vezi cu ochii şi parcă alerg pe loc. Apoi mă duc la băieţi, în vestiar. E nebunie înăuntru şi eu parcă nu ştiu cum să mă bucur. Strig "Hăăă, campionii!", într-o parte, mă întorc în cealaltă. Sar ca apucatul şi în acelaşi timp mă întreb: «Ce naiba, faci, mă Sergiu?! Ce e asta, ce se întîmplă?». Pe telefon am deja zeci-sute de mesaje şi apuc să citesc cîteva.
- Ce scria în SMS-ul care te-a impresionat cel mai tare?
- Au fost multe cu «Te iubim, felicitări, eşti cel mai bun!». Poate o să ţi se pară un pic ciudat, dar cel mai mult m-a mişcat un mesaj de la Robert Elek, fost jucător la Oţelul. Nu am fost niciodată apropiaţi. Dar mi-a scris aşa: «Mă simt onorat că am făcut parte dintr-o asemenea echipă şi că am fost coleg cu tine». M-a surprins că a avut iniţiativa asta, că mi-a scris tocmai mie. M-a luat cu furnicături. Brrrr! Uite, mi s-a făcut pielea de găină.
- Ce titlu ai da poveştii tale?
- Cred că aş alege asta: «Povestea omului care a jucat meciul vieţii şi l-a cîştigat». Sînt un alt om după meciul cu Timişoara, un om împlinit. Ştiu că nu toţi au şansa asta, dar mi-aş dori cît mai multă lume să trăiască sentimentul pe care îl trăiesc eu. Îi mulţumesc lui Dumnezeu! (Costin împreunează palmele în dreptul pieptului ca pentru rugăciune şi se uită spre cer).
- Care e diferenţa dintre "înainte" şi "după"?
- Acum mă simt cu 50 de kile mai uşor, omule. Mi s-a dus tot stresul, m-am eliberat. Sînt cu sufletul împăcat că am început un vis şi l-am adus în realitate. Ar fi fost frustrant să nu se întî
