Sâmbăta trecută, când a fost arestat de poliţia newyorkeză pentru agresiune sexuală, directorul FMI Dominique Strauss-Kahn se afla la bordul unui avion Air France spre Berlin, unde trebuia să se întâlnească a doua zi cu cancelarul german Angela Merkel, pentru a analiza coordonarea politicilor FMI şi UE în vederea stabilizării situaţiei financiare a Europei. Luni, Dominique Strauss-Kahn avea programată o întâlnire cu miniştrii de Finanţe ai zonei euro pentru a discuta condiţiile unui nou împrumut pentru Grecia, pachetul financiar pentru Portugalia şi posibilitatea unor măsuri preventive de suport pentru Spania. Aceste întâlniri nu au mai avut loc. FMI poate funcţiona şi sub conducerea numărului 2 al instituţiei, americanul John Lipsky, dar una e să ai un politician european familiar cu toţi liderii importanţi ai regiunii la butoanele mecanismului de redresare a zonei euro şi alta un funcţionar american pentru care diferenţele dintre Grecia, Irlanda şi Portugalia sunt nesemnificative. Odată cu arestarea lui DSK, Europa îşi pierde influenţa financiară. În mod tradiţional, poziţia de director al FMI revenea unui european, iar aceea de adjunct unui american. După scandalul DSK, Europa ar putea pierde acest privilegiu în favoarea unui turc, a unui brazilian sau chiar a unui asiatic.

În al doilea rând, FMI pierde în materie de autoritate morală. Împrumuturile ieftine de la FMI vin însoţite întotdeauna de constrângeri bugetare care se traduc în măsuri dureroase pentru populaţie. Când însuşi directorul instituţiei este inculpat pentru că a încercat să violeze o cameristă într-un hotel de lux – 3.000 de dolari costă o noapte în apartamentul 2806 al hotelului Sofitel –, FMI nu mai are autoritatea morală să ceară unor ţări întregi să facă sacrificii.

Poziţia lui Dominique Strauss-Kahn era una de imensă responsabilitate, cu mize la fel de uriaşe. Acest om nu îşi pu