21 mai 1991 o zi neagră pentru cultura română. La această dată, în jurul orei 13, istoricul religiilor Ioan Petru Culianu, în vârstă de 41 de ani, a fost asasinat cu sânge rece într-un grup sanitar al Universităţii din Chicago. Era ziua Sfinţilor Constantin şi Elena, ziua onomastică a mamei sale. Un glonţ tras în ceafă cu un pistol un modus operandi care indică o execuţie cvasi-rituală, în orice caz simbolică. Barbarul act pare să conţină o semnătură şi un mesaj ameninţător: Cine face ca el ca el va păţi. Numele ucigaşului, identitatea celor din spatele acestuia, motivele şi circumstanţele asasinatului au rămas până astăzi necunoscute.
Nici recenta consultare la CNSAS a dosarului de urmărire informativă a tânărului Culianu, păstrat în arhiva Securităţii, nu a adus prea multe informaţii lămuritoare. Un dosar cenzurat, cu pagini lipsă şi cu cele existente renumerotate. În orice caz, din dosar rezultă fără echivoc faptul că monitorizarea informativă a savantului a continuat şi în anii ´70-´80, mult după emigrarea sa în Occident, în iulie 1972. De pildă, o informare a unui colaborator al Securităţii, care vizitase în 1973 lagărul de refugiaţi de la Latina (Italia, la sud de Roma), unde era internat Ioan Petru Culianu, îl denunţa pe acesta drept un duşman periculos al regimului din România şi al comunismului în general. Alte rapoarte referitoare la opiniile ideologice ale lui Culianu sunt semnate de un informator al Securităţii care îl vizita adeseori în Olanda, la Groningen, în anii 1984 -1985. Chiar şi corespondenţa mea din acea perioadă cu I.P. Culianu apare în dosar monitorizată şi transcrisă. Era perioada în care savantul român sprijinea, prin alertarea presei libere occidentale şi a organismelor internaţionale, acţiunile politice disidente ale lui Dan Petrescu şi ale Grupului de la Iaşi. Cu siguranţă că dosarul Culianu din arhiva Serviciului