Expoziţia Marilenei Murariu de la Galeria Simeza este un teribil pamflet artistic la adresa mizeriei postdecembriste, fără corespondent în peisajul artistic contemporan. Fie ea Lupescu, Ceauşescu sau Udrea, Elena reprezintă, în viziunea artistei, Politica dâmboviţeană, în ce are aceasta mai dezgustător.

Elena Ceauşescu întinsă lasciv, în ipostaza „Majei Desnuda" a lui Goya, citind Marchizul de Sade. Elena C. sub privirile languroase ale primarului metrosexual Mazăre, îmbrăcat în ofiţer german (sau ale unui nazist care arată ca Mazăre). Elena C. în tête-à-tête cu generalul Oprea, pe o barcă în parc, săgetaţi de un Cupidon de piatră, întrebându-l „Dar aste decoraţii, cum, cine ţi le-a dat?". E.C. dansând tango cu generalul-cu-piciorul-în-ghips Stănculescu, iar Iliescu cântându-le la acordeon romanţe ruseşti („Feerie decembristă"). Ministreasa Rodica Stănoiu băgându-i, ghiduşă, mâna în prohab generalului Voinea, în timp ce E.C. se produce la bară („Bara justiţiei").

Sexul Elenei Udrea

Băsescu însuşi îi pune, din spate, Elenei Ceauşescu mâna pe sân, ca un şmecher ce e, hăhăindu-se, la o masă la care convivi mai sunt Mona Muscă în furou şi Zoe Petre în negligé. E.C. în ipostază de M.M. (Marilyn Monroe), înconjurată de cei trei preşedinţi postdecembrişti. O parafrază a „Originii lumii", capodopera lui Courbet, îi arată pe cei trei dictatori comunişti - Dej, Ceauşescu şi Iliescu - moşind-o pe E.C. şi scoţându-l din sexul ei pe „micuţul" Severin, înfăşat în steagul UE („Originea Lumii Noi"). În sfârşit, cele trei Elene - Lupescu, Ceauşescu şi Udrea (mai din spate iţindu-se şi EBA) - dansând „Freci Cancan" (cum sună titlul lucrării) şi etalându-şi, impudice, ­„sexurile".

Toate sunt imagini şocante, provocatoare, la care cei care cunosc operele anterioare ale Marilenei Murariu nu s-ar fi aşteptat, ba chiar, pentru a fi sinceri, au rămas cu