Eventuala înlocuire a lui Dominique Strauss-Kahn ar putea însemna sfârşitul politicii expansioniste şi flexibile a FMI. Kahn, numit în funcţie în 2007, a condus FMI prin cea mai dificilă perioadă a existenţei sale, când a trebuit să vândă o parte din aur pentru a-şi acoperi cheltuielile administrative. Însă la începutul crizei, FMI s-a poziţionat agresiv şi aproape că a insistat să împrumute cu sume mari orice stat care s-a arătat dispus să le ia. În plus, condiţiile au fost mai flexibile ca niciodată, fondul arătân¬du-se tolerant cu programele sociale.

Vârful toleranţei s-a manifestat chiar faţă de România, unde FMI a permis în premieră folosirea banilor pentru acoperirea deficitului bugetar, adică pentru plata salariilor şi pensiilor. A existat însă şi un revers, în Ungaria, de unde fondul s-a ridicat de la masa negocierilor în momentul în care începea să lase impresia că este dispus să accepte orice concesie.

O parte dintre ambiţiile lui DSK, ca de exemplu acordarea unui rol mai mare monedei compozite DST, sunt împărtăşite de majoritatea membrilor board-ului FMI şi vor fi continuate. Pe de altă parte, nu toţi membrii FMI sunt de acord cu folosirea FMI ca pârghie politică.

Pentru România, atitudinea lui Strauss-Kahn a putut fi observată cel mai bine atunci când într-o emisiune televizată a spus că FMI „s-a opus" tăierilor de salarii din România. În realitate, Fondul a lăsat România să aleagă modalitatea prin care îşi va respecta angajamentul de reducere a deficitului.

Conducerea interimară a fondului a fost preluată de americanul John Lipsky, din postura de prim-vicepreşedinte. Însă Europa nu este dispusă să cedeze conducerea FMI. Reprezentantul la reuniunea miniştrilor de finanţe din zona euro a fost un vicepreşedinte - egipteanca Nemat „Minouche" Shafik.

Printre numele vehiculate la succesiune figurează economistul turc Kemal Derviş,