Update. Un sondaj: 57 % dintre francezi cred că a fost complot. Aici.
***
Scandalul Strauss-Kahn a declanşat şi o interesantă serie de ciupituri, atacuri între două feluri de presă: cea franceză, non-tabloidă, discretă, atentă cu informaţiile din viaţa intimă a personalităţilor, şi presa anglosaxonă. Ba chiar lipsa de reacţie a presei franţuzeşti a adus pentru unii încă un argument în lupta împotriva legilor dure de protecţie a intimităţii. Unul dintre materialele de sinteză aici, în Le Monde.
Presa franţuzească a reacţionat lent, acuză unii. a recunoscut cu întîrziere că toată lumea ştia de libidoul compulsiv al şefului FMI. Ba chiar e acuzată o breaslă întreagă pentru că nu l-a taxat mai dur pe DSK pentru alunecările de comportament. Şi n-ar fi la prima abatere.
Reproşurile Guardian bat spre acceptul tacit al societăţii (jurnaliştilor) că puţin flirt nu le strică oamenilor puterii, dimpotrivă:
Mais le silence “complice” sur cet aspect de la vie privé du socialiste prouve qu’en France, “une réputation d’homme à femmes ne constitue pas un obstacle pour réussir en politique, en fait c’est tout le contraire.”
Guardian scria cu zile înainte să se întîmple nebunia din New York, despre altfel de scandal DSK: tevatura din jurul averii sale şi avertismentele repetate ale oamenilor săi cum că vor interveni scandaluri care să-i umbrească personalitatea, după sondajele care îi dădeau un avantaj spectaculos în faţa lui Sarkozy.
Daily Mail spune clar. Dacă DSK trăia în Anglia, aventurile lui sexuale erau cunoscute de mult.
NYT invocă dictonul: “pour vivre heureux, vivons caché”. Raţionamentul e acelaşi: nu e prima dată cînd mass media franţuzeşti nu se avîntă în poveşti incomode ale oamenilor de stat (a se vedea Mitterand şi fiica sa secretă). Iar asta n-ar fi bine. O fi mai mare fericirea dacă trăim fără secrete după cei de la
