Ştiu că vă plac topurile. Aşadar, patru motive ca să mergeţi în vacanţă în Maroc şi trei ca să-l ocoliţi. Pornim. Marocul nu e pentru o lună de miere clasică, deşi aici găsiţi peste tot miere pură. La patru ore de avion de România, e revelaţia copilăriei lumii în care trăim noi astăzi, o lume neascultătoare, care se înfierbântă uşor.
De ce în Maroc?
1. Pentru că e foarte ieftin. Judecaţi: trei stele, cu mic dejun franţuzesc, la 28 de euro pe zi pentru două persoane. Aveţi excursii prin agenţii, dar aveţi EasyJet cu escală la Milano sau Londra. Pentru mare, Agadir, oraş nou, cu o plajă superbă, cu nocturna aprinsă în fiecare seară şi cu o grădină zoologică gratuită în mijlocul oraşului (e pe bune; despre fauna umană citiţi mai jos). Pentru cultură şi mare, Essaouira, colonie boemă şi cool a urmaşilor sclavilor negri, oraşul în care a locuit Jimi Hendrix. Pentru cultură şi geografie, Marrakech, la care revin acuşica. Plus Fes şi Meknes (n-am fost), plus deşertul în bucate, plus Sahara Occidentală, regatul homarilor. Dar acolo e ceva mai greu de ajuns.
2. Dacă v-aţi plictisit un pic de Occident şi de confortul occidental, individualist; dacă vreţi adică să vă confruntaţi cu o altă cultură, atunci zburaţi în Maroc. Dar nu la cinci stele; la cinci stele, e totuna dacă te duci în Republica Dominicană sau în Maroc. Rămâneţi conectaţi la locuri şi oameni. Marocul e o destinaţie OK chiar şi la trei stele.
Abandonaţi-vă suspiciunile!
Deşi nu pare, locul e sigur. Există poliţia turistică, nu vi se întâmplă nimic. Acum, fiţi totuşi atenţi. N-am spus că nu există hoţi de buzunare sau că se respectă reguli de circulaţie. Miliţieni şi miliţience sunt peste tot însă. Vă puteţi abandona suspiciunile. Ieşiţi pe stradă în Agadir, de pildă, şi hop, ca din pământ, apare un localnic. Rupe ceva în franceză sau engleză şi vă duce în mod si
