Analistul militar Gheorghe Rotaru, fost director general al Direcţiei Generale de Informaţii din MApN, explică, în exclusivitate pentru EVZ, implicaţiile prezenţei militare a României în Afganistan.
Am ales acest titlu pentru a putea comenta – şi, da, astfel, câteva răspunsuri – la unele aprecieri, analize făcute în ultima perioadă, care insistă pe nevoia de clarificare a prezenţei noastre militare în Afganistan. De obicei, aceste discuţii au loc atunci când are loc un incident tragic, cu răniţi sau pierderi de vieţi, ceea ce, într-un fel, demonstrează faptul că dezbaterea nu e continuă şi are un puternic caracter emoţional.
Aceste rânduri nu sunt o analiză propriu-zisă, dorind doar să evidenţieze, sub forma unor consideraţii personale, câteva elemente, cred eu, de luat în seamă atunci când dorim să înţelegem care e raţiunea prezenţei noastre la mii de kilometri distanţă de ţară, într-un război pe care mulţi îl consideră ca fiind al altora.
Un plus de securitate
Aşa cum economia noastră depinde de ceea ce se întâmplă, uneori, la mii de kilometri distanţă, sau aşa cum sistemul bancar este influenţat de operaţiuni realizate la New York sau Hong Kong, tot astfel, şi securitatea naţională, chiar şi cea personală, nu mai sunt valori pe care să le protejezi doar în spatele graniţelor naţionale.
Aşa cum recunoaştem dreptul conaţionalilor noştri să încerce obţinerea bunăstării individuale, dar şi colective, în alte state din Europa sau în alte regiuni ale lumii, tot astfel ar trebui să vedem şi efortul celor câteva mii de militari români care, deja de unsprezece ani, de acolo din Afganistan, pe parcursul a câtorva zeci de contingente diferite, încearcă să transfere un plus de securitate către ţară. Remitenţele lor nu pot fi calculate în miliarde de dolari, dar pot fi, uneori, la fel de valoroase. Din acest punct de ved
