„Economia românească este la un punct de cotitură. Este necesar un model economic bazat pe investiţii şi exporturi şi să ţintim spre o dezvoltare sustenabilă, cu creşterea veniturilor şi îmbunătăţirea competitivităţii. România se confruntă mai degrabă cu o lipsă de priorităţi în alocarea resurselor, nu cu o lipsă a resurselor în termeni absoluţi." Aceste aprecieri aparţin dnei Mariana Gheorghe, liderul Petrom, şi au fost făcute în numele Consiliului Investitorilor Străini (CIS), al cărui preşedinte este.
Din aceste aprecieri pline de neclarităţi şi ambiguităţi, unele abureli de-a binelea, care pot induce în eroare, să reţinem că respectivul cartel al capitalului străin consideră că economia de pe teritoriul pe care acţionează şi care se numeşte (încă) România a ajuns într-un punct de cotitură. Evident, nu (mai) poate fi vorba de un punct de cotitură al economei româneşti, aşa cum se exprimă dna Gheorghe! Punctul de cotitură al economiei româneşti a dispărut de mult în depărtări albastre. Economia românească a pierit din momentul în care capitalul public - singurul capital autohton posibil la scară istorică până la dezvoltarea unui capital privat pentru care este nevoie de timp! - a cedat capitalului străin toate poziţiile strategice şi deci pârghiile din economie. Aşa că punctul de cotitură este al economiei-hibrid ce există acum în România, în care proprietatea şi deci decizia în punctele nodale aparţin capitalului străin, dar administraţia a rămas la vechiul proprietar, care nu mai are nici cuvânt de spus, nici instrumente de acţiune. Iată o disfuncţie organică majoră (indiferent dacă este recunoscută sau nu), care face ansamblul nefuncţional!
Pentru un critic constant, precum subsemnatul, al acestei disfuncţii, nu poate fi decât îmbucurător că reprezentanţii celor ce au adus lucrurile aici recunosc, chiar dacă în alte cuvinte, faptul. Este n
