- Editorial - nr. 785 / 18 Mai, 2011 "Nu judecati ceva inainte de vreme, pana ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse… si va vadi sfaturile inimilor.” (I Corinteni 4, 5) Am recitit cu o placere adolescentina romanul autobiografic "Viata ca o prada” (1977) al lui Marin Preda, prozator de geniu a carui opera continua sa ma fascineze si astazi, alimentandu-mi bateriile si mandria de a fi roman. La portile Orientului, poporul meu, mai mic decat multe altele, a daruit lumii o uriasa constelatie de spirit. De fabulo-spirit, daca preferati. Insa nu despre Preda, ramas in constiinta publica (atat cat a mai ramas!) prin "Morometii” – ajutat si de "Morometele” Victor Rebengiuc, absolut demential in film! – si, mai ales, prin "Cel mai iubit dintre pamanteni”, sintagma "Daca dragoste nu e, nimic nu e” coborandu-l pe Apostolul Petru – autorul ei – in memoria tuturor romanilor, mai mult sau mai putin amatori de lectura, dar recunoscuti... iubareti. Ceea ce nu e rau, desi tot atat de bine, sau si mai bine ar fi daca ne-am aminti, mai des, de fratele sau, Sfantul Apostol Andrei, cel care ne-a increstinat pe vremea cand unii dintre vecinii nostri nici nu se nascusera, "primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci, in teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra - cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Scitia), dar si in teritoriile de dincolo de Prut, in nordul Marii Negre”. Dupa cum bine stiti, ziua Sfantului Andrei - 30 noiembrie este trecuta in calendarele bisericesti ortodoxe cu litera rosie, ca o adevarata sarbatoare a crestinismului romanesc. Nu intamplator! Ea premerge zilei de 1 Decembrie, Ziua Nationala sau a unitatii romanilor de pretutindeni. Astfel, se unesc, spiritual, sarbatoarea Bisericii romane cu sarbatoarea Romaniei. Asadar, faptul ca Ziua Nationala o sarbatorim "in miezul iernii”, si nu vara, la iarba verde, cu mici si cu bere - cum se vaita necuno