Un nume cunoscut în ring acum trei decenii, Nicu Brânzei continuă să facă performanţă în „nobila artă“, având un ochi format pentru tinerele talente.

Puţină lume ştie că Nicu Brânzei, unul din cei mai talentaţi antrenori de box din ţară, a dorit să-şi croiască un drum în sport prin fotbal. „Mi-am dorit să fac fotbal, dar când am văzut cum sunt trataţi copiii de la ţară în comparaţie cu feciorii orăşenilor înstăriţi m-am demoralizat. Fratele meu mai mare făcea deja box la CS Nicolina şi m-a luat cu el la sală când aveam 15 ani. Peste timp, mi-am dorit să am tangenţe cu sportul-rege şi am absolvit Facultatea de Sport cu prima specializare fotbalul“, îşi aminteşte maestrul Brânzei.

Şansa tânărului sportiv a fost în persoana primului antrenor, în persoana regretatului Iosif Mattes.

„Principalul meu atu cred că a fost condiţia fizică. Pentru mine nu exista discotecă sau alte distracţii. Când mă duceam la un concurs eram sigur că mă duc pregătit. Era ceva să iei titlul naţional venind din provincie într-o perioadă în care medaliile se împărţeau între Steaua şi Dinamo“, spune Brânzei, care a fost la lotul naţional al României din 1978 până în 1986, an în care a pus mănuşile în cui.

Secretul succesului

„Nu a fost greu să trec la antrenorat pentru că Iosif Mattes a fost un pedagog foarte bun. Am început să antrenez tot la Nicolina. După numai doi ani, un sportiv de-al meu, care nu era nici măcar campion judeţean, a ajuns la lotul naţional de juniori şi a luat medalie la turneul Prietenia din Cuba, cel mai galonat concurs amical din lume“, povesteşte Nicu Brânzei.

Performerilor Tătăruşanu şi Sîrbu li s-au alăturat cu timpul nume precum Hodorogea, Velea şi Marin. Secretul lui Nicu Brânzei? „Îi iau de mici, şi îi duc prin multe stagii de pregătire ca să aibă experienţă în ring cu adversari valoroşi. În felul acesta, când intră