Mircea Horia Simionescu, pe care Mircea Cărtărescu îl considera un egal al marelui scriitor argentinian, a murit ieri, la vârsta de 83 de ani. Literatura română a rămas fără Mircea Horia Simionescu, unul dintre cei mai importanţi prozatori din a doua jumătate a secolului XX.

Mircea Horia Simionescu s-a născut pe 23 ianuarie 1928 la Târgovişte. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti abia în 1962, după o lungă întrerupere de studii. La începutul anilor '40, tânărul literat s-a apropiat de Costache Olăreanu şi de Radu Petrescu şi astfel s-a născut aşa-numita Şcoală de la Târgovişte, care a grăbit evoluţia literaturii române spre postmodernism.

În 1969, când a părăsit ziarul „Scânteia", unde a lucrat mulţi ani, Mircea Horia Simionescu a debutat în volum cu „Dicţionar onomastic", primul roman din tetralogia „Ingeniosul bine temperat". Au urmat o mulţime de volume de ficţiune, literatură de călătorie şi eseu, printre care „Nesfârşitele primejdii" (1978), „Învăţături pentru Delfin" (1979), „Licitaţia" (1985), „Paltonul de vară" (1996).

Citiţi şi:

Cine a câştigat cei mai mulţi bani din scris

De-a lungul timpului, prozatorul a fost distins cu numeroase premii literare, printre care Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor (1998). A fost, de asemenea, unul dintre ultimii laureaţi ai Premiului Prometheus, acordat de Fundaţia Anonimul şi de „România Literară".

„Ultimul « muschetar» târgoviştean"

La moartea sa, scriitorul Mircea Cărtărescu a declarat pentru „Adevărul": „Mircea Horia Simionescu rămăsese, pur şi simplu, cel mai mare scriitor român în viaţă, un egal al lui Borges şi-al lui Italo Calvino. Îmi pare teribil de rău de moartea sa, mai ales că-l întâlnisem de curând la un vernisaj şi mi se păruse încă în putere. Prin el pierd, personal, un mare şi admirat prieten".

Cr