Oraş în care, pentru prima dată, oina a devenit sport naţional, Brăila organiza, în 1868, primele competiţii de tir („dare la semn"), între Bariera Silistrei şi Monument. Concurenţii au tras cu carabinele de la 200 de metri, iar câştigătorii au primit câte o puşcă de vânătoare.
Dacă în prezent doar poliţiştii, jandarmii şi militarii mai dispun de poligon special amenajat şi participă la trageri cu arme de foc, înainte de Războiul de Independenţă toată suflarea Brăilei putea partipa la concursurile de tir.
„În iulie 1868, brăilenii s-au adunat cu mic cu mare la primul concurs de „dare la semn", organizat după un regulament bine stabilit. Primăria a afişat ordonanţe în tot oraşul şi a decis ca întrecerea să aibe loc lângă Parcul Monument. Compania de dorobanţi a pus la dispoziţie zece carabine, 500 de „patroane" (cartuşe) şi 600 dec capse, iar concurenâţii au tras de la 200 de metri distanţă de ţintă", precizează arhivistul Ştefania Botez.
Campioni şi pariuri
Atmosfera, în momentul în care trăgătorii loveau ţintele în plin, devenea incendiară.
Ovaţiile prelungite erau potolite numai prin intervenţia comitetului de organizare, din care făcea parte, bineînţeles, primarul urbei, Triandafil Djuvara.
De la 24 de concurenţi în 1868, s-a ajuns la 167, în anul 1871 (!). Doi ani la rând, confruntarea a fost câştigată de Manea Bunea, sergent de grăniceri, care devenise un fel de vedetă locală.
Concursurile de tir au încetat abia în timpul Războiul de Independenţă din 1877-1878. Alte sporturi luau avânt.
Înainte de 1900, la Brăila se organizau concursuri de oină, iar profesorul Radu Corbu, de la „Nicolae Bălcescu", a fost cel care a promovat-o ca sport naţional. Tot atunci, se organizau concursuri de gimnastică, hipism şi ciclism.
Campionii locali - în 1916, spre exemplu, campionul de box,
