Bucureşti, miez de iunie, 1913. "Soccerul" românesc a scăpat de biberon, dar încă nu merge în picioare. Patru studenţi privesc jocurile de la "Bolta Rece", terenul de lângă Arcul de Triumf. În ei fierbe naţionalismul, nu se poate ca pe gazon să se afle numai nemţi, englezi ori americani! Decid să pună bazele unei noi trupe, "Colţea". Cumpără o singură minge, de opt lei, cu care se vor pregăti vreme de doi ani! În 23, la 10 ani de la fondare, echipa e pe propriile picioare, iar peste două sezoane cucereşte "Cupa Helsingfors". Atunci apare, pentru prima dată, numele lui Alexandru "Alex" Papană.
Are vreo 19 ani, coborît din tîrgul Iaşilor. E mort după sport şi după viteză, deşi tatăl, generalul Ion Papană, nu-i vorbeşte decît despre ofiţeri, spirit cazon şi şcoli militare. Vara, e "foot-ball-ist", joacă unde e nevoie, se descurcă şi între buturi, şi prin preajma careului advers, dar îi place mai mult "portăria". Iarna devine campionul Capitalei la săniuş, spre disperarea seniorului. Vine la antrenamente călare pe o motocicletă "Indian", de 350, cu care sperie pietonii aflaţi la promenadă. Se bagă şi la patinaj viteză, unde nu prea are adversari. Cum face rost de niţeluş timp liber, fuge la Sinaia, pe pista de bob. În 1928, devine campion naţional. Repetă isprava şi în 1931.
Fotbalistul-inginer-aviator
Părinţii îl imploră să lase deoparte activităţile sportive. Şi-au dat seama că din el nu pot face ofiţer de carieră, dar măcar un inginer...Îi "ascultă". Dă la Şcoala pregătitoare de ofiţeri de aviaţie de la Cotroceni, celebră în vreme. La catedră-l are pe Vasile Niculescu, "eroul de la Blaj", omul care a zburat cu carlinga deschisă, cu faţa dată cu parafină, la minus 40 de grade, pentru a duce Documentele Marii Uniri în siguranţă. El îi face transfuzia de adrenalină. Obţine brevetul de ofiţer-aviator nr. 703, la 17 august 1928. Seniorul e
