Chimistul german Michael Braungart, un critic fervent al actualelor politici globale de mediu, explică diferenţa dintre a face mai puţin rău şi a face bine pentru mediu. Sursa: ENITH STENHUYS

Michael Braungart, un reputat chimist german, este unul dintre rebelii ştiinţei contemporane, cunoscut atât pentru declaraţiile nonconformiste, cât şi pentru gândirea vizionară în domeniul managementului deşeurilor. În vârstă de 53 de ani, Braungart susţine că trebuie schimbată paradigma deşeurilor care, în opinia lui, trebuie percepute ca posibili nutrienţi, atât ai solului, cât şi ai producţiei tehnice.

Alături de arhitectul specializat în dezvoltare durabilă, William McDonough, Braungart a scris una dintre cele mai proaspete teorii ale ecologiei moderne, în cartea manifest "Cradle to Cradle". Cei doi susţin că industria creată de om trebuie să treacă prin anumite transformări, mai ales prin prisma designului inteligent din punct de vedere ecologic.

În 2003, când fostul preşedinte american George W. Bush i-a înmânat premiul pentru "chi mie verde", Braungart i-a atras atenţia că nu era nevoie să trimită trupe în Irak pentru a putea recurge la arme chimice, ci doar să le dea copiilor americani jucării Mattel (roboţi şi păpuşi Barbie), care conţin până la 700 de chimicale periculoase.

Ironia numită protecţia mediului

EVZ: Filosofia dv. privind deşeurile este că acestea nu trebuie văzute ca simplu gunoi, ci ca hrană pentru sol, ca materiale care reintră în biosferă sau tehnosferă. Detaliaţi această concepţie?

Michael Braungart: Natura nu cunoaşte conceptul de gunoi. E vorba doar despre materiale, iar materialele pot fi re-refolosite. Distingem între două cicluri diferite. Pe de o parte, e vorba despre lucrurile care sunt consumate şi care se termină din punct de vedere fizic, chimic şi biologic, cum ar fi mâncarea, d