Pe măsură ce se apropie demisia actualului preşedinte al FMI, Dominique Strauss-Kahn, lupta globală pentru respectiva funcţie se ascute. Economiile emergente ar putea întrerupe tradiţia ca un european să conducă organizaţia.

Tradiţional, cele două organisme economice create în 1944 la Bretton Woods, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, destinate reconstrucţiei sistemului financiar internaţional după cel de-al doilea Război Mondial, au fost conduse de un european, respectiv un american. După aproape şapte decenii, tradiţia s-ar putea încheia, . Numirea unui european în funcţia FMI şi a unui american la Banca Mondială erau expresia ordinii postbelice, în care Occidentul – sau cel puţin o parte a lui – câştigase partida. Acest binom reflecta puterea economică a Americii – şi cea ulterioară, după reconstrucţie, a Europei. Reechilibrarea balanţei Totuşi, lucrurile se schimbă. Pe fondul crizei economice, în 2008 China a devenit cel mai mare acţionar al Fondului, contribuţia financiară a Beijingului efectiv triplând capacitatea de finanţare a FMI. Automat, a crescut şi ponderea Chinei în procesul de decizie. Jan Randolph, director al departamentului de Analiză a Riscului la IHS Global Insight, declara pentru BBC că „există o nelinişte printre ţările emergente asupra modului în care funcţiile internaţionale sunt alocate”. De aceea, este posibil ca Beijingul să îşi folosească influenţa pentru a susţine un candidat dintr-o ţară emergentă. Deja au început să se vehiculeze nume pentru respectivul post . Cel mai probabil candidat european este Christine Lagarde, ministrul de finanţe al Franţei. În ciuda reputaţiei sale profesionale impecabile – Financial Times a votat-o în 2009 drept cel mai bun ministru de finanţe european – dezavantajul ministrului francez este exact naţionalitatea, mulţi şefi ai FMI-ului fiind francezi. Eswar Prasad, fost oficial al FMI,