Şi mai avem o clădire, una care a supravieţuit „Marii privatizări" - însă şi aceasta va fi rasă din patrimoniul nostru cultural. Deşi a crezut că scapă dacă stă în umbră, mucegăită şi cu geamurile sparte, bătrâna construcţie a Cazinoului s-a înşelat amarnic. Cel mai probabil, într-una dintre plimbările sale cu bicicleta, primarul Mazăre a ochit-o. Ca un părinte grijuliu, a hotărât să o mărite la păgâni... că e bătrână şi nici nu mai arată chiar ca la prima tinereţe. Dar ce mai contează? Darul să iasă...
După Revoluţie, în ţara noastră a funcţionat un slogan cu care nu sunt de acord: „ Noi nu ne vindem ţara!". Zis şi făcut, dar aşa ne-am trezit în 2011 şi fără investitori, şi fără profit, şi cu ţara vândută. În virtutea acestei idei, cred că poarta oraşului nostru ar trebui să se deschidă către investitorii externi, fie că vorbim de evrei, turci, ruşi sau papuaşi... Dar milioanele cu sutele ce ar putea veni în oraşul de la malul mării să fie centrate în puncte strategice! Să aducă o plusvaloare din care să beneficiem cu toţii! Numai că la Constanţa e mereu pe invers! Doar suntem proverbiali pentru că s-a dorit închiderea Operei, avem barieră la intrare în Mamaia şi am ridicat un mall în singurul punct verde care mai rămăsese în oraş! Mazăre a venit cu o nouă găselniţă! Vrea negustori turci sau arabi pentru a vinde Cazinoul...
De 11 ani, de la Primărie, s-a vândut, s-a închiriat...
S-a concesionat şi s-a privatizat. Aproape tot! Terenuri nu mai sunt... Mamaia e sold out şi pe o parte şi pe alta. Servicii? Sunt direcţionate de mult. Ce a mai rămas? Cazinoul scos spre vânzare. Deşi nu am auzit un interes local accentuat pentru această problemă, mă întreb unde sunt toţi acei tineri care au Cazinoul ca prim martor al iubirii lor? De ce nu se revoltă generaţiile vârstnice care şi-au înseninat serile cu briza răcoroasă de pe promenada Cazinoului? Nu î
