Sint oamenii politici francezi mai afemeiaţi decât alţii? Iată una dintre întrebările (neobişnuite ?) pe care le-am auzit în ultimele zile, după ce Dominique Strauss-Kahn a fost inculpat pentru agresiune sexuală. Ziariştilor francezi li s-a reproşat chiar că sint prea toleranţi cu comportamentul politicienilor din Hexagon, că acceptă prea uşor că « viaţa publică se încheie acolo unde începe dormitorul », chiar dacă unele povesti de alcov ar putea fi de interes public. Aşa să fie ?
În urmă cu cinci ani, doi jurnalişti de la Le Point şi Le Parisien au publicat o carte în care ridicau o parte (importantă) din voalul care acoperă relaţiile dintre politică şi sex în Franţa. « Sexus Politicus » se chema volumul despre care s-a vorbit mult în Franţa anului 2006. Aflăm din el că în Franţa legăturile dintre sex şi politică sint vechi. Astfel, Henric al IV-lea ar fi avut nu mai puţin de 54 de iubite şi, după cum spunea un istoric « vorbim numai despre cuceririle serioase, nu despre aventurile de o noapte ».
« Sexus Politicus » nu este însă despre Henric al IV-lea, doamna de Maintenon sau de Pompadour, ci despre oamenii politici de azi şi una dintre slăbiciunile lor. Copii ilegitimi, aventuri în România şi Emmanuelle
Unul dintre cei mai cunoscuţi este fostul preşedinte Francois Mitterrand, despre care se spune că « avea un adevărat harem ». Cum făcea ? « era un adevărat maestru în arta de a crea alveole în viaţa personală », povesteşte un apropiat. De fapt, nu el trecea la atac, ci se lăsa cucerit. « Vedea când o femeie e interesată de el şi îi făcea semn că şi el e interesat spunându-i fraze de genul : treceţi să mă vedeţi la mine în birou, doriţi să vă iau cu maşina ?, să facem câţiva paşi împreună… ». Activiste ale Partidului Socialist, actriţe, ziariste, femei necunoscute…. Câte au fost, cine ştie ? Ziariştii nu scriau despre viaţa particulară
