Lumea se prezintă simplu. Oamenii se întâlnesc, se strâng în braţe şi întemeiază familii. Din dragostea lor, se nasc copiii. Străzile se aglomerează cu progenituri care, după câteva mii de zile petrecute cu cheia de gât, ajung la concluziile părinţilor lor.
Sinistre străzi ne aşternem la picioare. Compacte. Cimentul închegat în griul metalic din care tresar, pofticioase şi lacome, feroase şi neferoase, îmbracă normalul în rece. Deasupra, cărămidă peste cărămidă. I-au spus, comod, urbanizare.
Lumea-mi pare tot mai încătuşată în dead-end-uri. Minţile, deşi vii, nu sunt capabile să emită o idee care să le scoată din orizontul închis în patru părţi, în cruce. Mi-e dor de normalitate. Tânjesc după firesc. Convieţuiesc.
Simţiţi monotonia şi întâmplătorul? Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Lumea se prezintă simplu. Oamenii se întâlnesc, se strâng în braţe şi întemeiază familii. Din dragostea lor, se nasc copiii. Străzile se aglomerează cu progenituri care, după câteva mii de zile petrecute cu cheia de gât, ajung la concluziile părinţilor lor.
Sinistre străzi ne aşternem la picioare. Compacte. Cimentul închegat în griul metalic din care tresar, pofticioase şi lacome, feroase şi neferoase, îmbracă normalul în rece. Deasupra, cărămidă peste cărămidă. I-au spus, comod, urbanizare.
Lumea-mi pare tot mai încătuşată în dead-end-uri. Minţile, deşi vii, nu sunt capabile să emită o idee care să le scoată din orizontul închis în patru părţi, în cruce. Mi-e dor de normalitate. Tânjesc după firesc. Convieţuiesc.
Simţiţi monotonia şi întâmplătorul? Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
