Când a rămas singur la putere, PDL şi-a dezvăluit slăbiciunea. Efectul lipsei de oameni a fost incapacitatea sa de a da bună guvernare, adică una coerentă.
Blaga a zis la congres că s-au luat oameni de pe stradă şi au fost făcuţi şefi. În 2004, când PD a venit la putere, lipsa de cadre nu era chiar necunoscută, devreme ce o anunţase Băsescu la ultimul congres. PD stătea pe 7%, cam cât are şi azi. Atunci viza 20%, cât vrea să facă la alegerile din 2012.
Situaţiile uneori se repetă. Atunci era în opoziţie, acum e la putere. Lipsa de oameni este un coşmar pentru partide. Ai lipitori de afişe, băieţi pricepuţi la staţii de amplificare, şmecheri care pun banul în plicuri, activişti care strâng oameni în pieţe ca să scandeze lozinci. Ajuns la putere, îţi trebuie alţii: experţi, personal calificat, profesionişti. S-a spus în 2004 că în PDL nu vor fi admişi traseiştii, oamenii fără calităţi morale şi profesionale. PDL este un partid de campanie. Poate - prin organizare şi strângerea rândurilor, prin agresivitate în teren - să adune voturi. Odată ajuns la putere, devine şi mai tare, folosind în plus pârghiile ştiute - manipulare, diversiuni, coruperea electoratului. Cine îşi imaginează că PDL e deja învins se înşală. Exemplul Băsescu vs. Geoană 2009 e o dovadă.
În 2004, PDL a suplinit lipsa de oameni colaborând cu PNL. În 2008 a colaborat cu PSD şi iar nu s-a prea văzut că nu are oameni pregătiţi. Mai ales că la vârf, datorită cooptărilor, s-a produs o mare înghesuială de lideri, vice, adjuncţi şi de şefi. Toţi, oameni nou-sosiţi în partid, momiţi cu diverse poziţii. În adâncime, în teritoriu, la nivelurile medii, partidul a fost în suferinţă din cauza lipsei cronice de cadre. Când PDL s-a trezit la putere a trebuit să-şi ia oameni de pe unde a găsit. A renunţat la principiile din opoziţie. Întâi a înghiţit cu ghiotura traseişti politici. Apoi a luat op
