Unul dintre cei mai cunoscuţi prozatori ai literaturii române, Mircea Horia Simionescu a încetat din viață în această dimineaţă, la vârsta de 83 de ani, la Bucureşti.

Scriitorul s-a născut pe 23 ianuarie 1928, la Târgovişte, într-o familie care descinde din ramura Brătienilor argeşeni (bunica paternă, fiică a lui Ion Brătianu) şi din aceea, bucureşteană, a Căciuleştilor, cu întinse ramificaţii în burghezia furnizoare de nume ilustre în medicină, armată, finanţe, drept. Tatăl său, Stelian Simionescu, era ofiţer, mama, Irina ( Popescu), era funcţionară la P.T.T.

A urmat şcoala primară (1935-1939) şi cursurile liceului de băieţi Ienăchiţă Văcărescu (1939-1948) în oraşul natal. S-a înscris în 1948 la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, pe care a întrerupt-o în anul al doilea din cauza situaţiei materiale precare, dar a absolvit-o în 1962, la fără frecvenţă. Printre profesorii care l-au marcat pe el şi pe colegii săi de generaţie se numără Tudor Vianu și George Călinescu. În anul 1943 face cunoştinţă cu Costache Olăreanu şi Radu Petrescu, viitorul nucleu a ceea ce se va numi peste aproximativ 30 de ani Şcoala de la Târgovişte, care a deschis drumul postmodernismului românesc.

Însemnările laboratorului epic al lui Mircea Horia Simionescu s-au structurat în ciclul de patru volume "Ingeniosul bine temperat" (1969, 1970, 1980, 1983), epopee a erorilor secolului, o glumă enormă a anotimpurilor în derivă. Opera sa reuneşte şi volumele: "Nesfârşitele primejdii" (1978), "Învăţături pentru Delfin" (1979), "Licitaţia" (1985), "Paltonul de vară" (1996), "Cum se face" (2002), "Pe la amiază" (1974), "Banchetul" (1982), "Îngerul cu corp de bucătărie" (1992), " şi multe altele.

Mircea Horia Simionescu, datorită scrierilor sale de-o pregnantă originalitate - apropiate spiritual de I. L. Caragiale, Franz Kafka, Julio Cortá