Românul a avut o evoluţie convingătoare în Porto – Braga, scor 1-0. S-a urcat în atac la fazele fixe, iar în repriza a doua a fost iertat de al doilea galben şi implicit de eliminare. La final, Săpunaru a sărbătorit succesul cu un tricolor cu chipul lui Neşu. Fundaşul celor de la Porto e al treilea jucător român care câştigă o cupă europeană, după Raţ (2009) şi Chivu (2010).
Dublinul a fost, ieri, un oraş paralizat! Blocaje rutiere, coloane de maşini pe sute de metri, poduri închise, poliţie peste tot. Toate, măsuri de securitate pentru vizita Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Nicidecum pentru finala Ligii Europa, un eveniment cu totul şi cu totul lipsit de importanţă pentru irlandezi. „Joacă Portugalia la noi? Cu cine?“, răspunde, nedumerit, taximetristul, atunci când îl întreb despre finala Ligii Europa.
Iată însă că de nicăieri, vreo 45.000 de oameni, dintre care circa jumătate portughezi, s-au „înghesuit“ pe stadionul „Aviva“ să asiste la marele meci. Purtată pe braţe de fanii ei, majoritari şi încălziţi bine cu „Guinness“, Porto a început meciul acolo în faţă, unde-i place. Hulk, când pe dreapta, când pe stânga, a alergat peste tot. Porto nu e Barcelona, dar presiunea a fost la fel de uriaşă pentru adversar. Iar Braga a simţit asta. Parcă a fost Unirea Urziceni pe „Anfield“: recuperare şi minge bubuită în faţă, pe vârf. Dar care vârf? „Dragonii“ au avut toţi oamenii în careul advers, inclusiv pe Săpunaru, la orice lovitură liberă. Cine putea să rămână în faţă de la Braga?
În aceste condiţii, firesc, golul a căzut în poarta lui Artur. Şi ce gol superb! Acoladă a lui Gaurin, reluare perfectă a lui Falcao cu capul (columbianul a ajuns la 17 reuşite în 14 partide în acest sezon de Liga Europa!) şi bucuria imensă a alb-albaştrilor.
Domingos şi-a certat băieţii la cabine, iar Braga a revenit ceva mai hotărâtă pe teren. Degeaba însă.
