După doi ani şi jumătate de mandat, deputatul democrat-liberal susţine în continuare ca deputaţii şi senatorii să fie examiniaţi de psihiatri. La realizări trece câteva legi mai puţin vizibile pentru agricultura românească şi este nemulţumit de atragerea fondurilor europene în domeniu, care se ridică la valori ridicole.
La doi ani şi jumătate de activitate parlamentară, sunteţi mulţumit de acest prim mandat?
Nu prea... În primul rând, în ce mă priveşte, am încercat tot posibilul, şi asta s-a reflectat şi în statistica privind activitatea mea parlamentară. Ca reprezentant al partidului, pot să fiu mândru că am avut curajul să preluăm ceea ce înseamnă procesul de reformare a statului prin nişte măsuri absolut necesare, dar foarte dure, ceea ce ne-a dus spre o situaţie destul de grea. Sunt nemulţumit pentru că atmosfera de pe piaţa politică românească nu este cea la care mă aşteptam. Mă aşteptam ca în momente din acestea grele atât cei de la putere, cât şi opoziţia să se aşeze, cel puţin ca în modelul german, şi să se gândească la ţară, şi împreună să găsim formule, gândindu-ne că unii dintre noi o duc până la un moment dat; şi chiar dacă pierdem din credibilitate, vor veni ceilalţi să continue. Or, se pare că s-a transformat într-o luptă absurdă, dură, între reprezentanţii partidelor care contează, mă refer la Ponta, Antonescu, şi, ulterior, Boc şi Băsescu că, na!, tot ce se-ntâmplă rău se trece în contul lor, şi tot ce se-ntâmplă bine se trece la cocoşii ăştia care stau pe gard şi cotcodăcesc într-una fără să facă ouă, vorbesc de Antonescu şi de Ponta. Lucrul ăsta m-a făcut să am un gust amar, şi ceea ce-mi închipuiam eu că se va întâmpla în Parlament înainte de a păşi acolo, nu e chiar aşa.
De activitatea dumneavoastră, ca democrat-liberal în Parlament, ce părere aveţi?
Sunt oarecum mulţumit, dar aş fi vrut să pot mai mult, numai
