Cu toate că este un oraş cu o populaţie de doar 10.000 de locuitori, oraşul Agnita se dovedeşte a fi foarte preocupat de colectarea, separarea şi sortarea deşeurilor.

Afost reciclarea deşeurilor dintotdeauna o problemă pentru populaţia din România? Primarul oraşului Agnita, Radu Curcean, ne-a vorbit despre „istoria" reciclării, înainte de 1989 şi după.

Sticla de lapte spălată zilnic şi plasa de cumpărături

De la Radu Curcean aflăm o frântură de istorie, pe care mulţi au trăit-o şi de care îşi aduc cu siguranţă aminte...De vremurile, când o sticlă de lapte era spălată zi de zi, era folosită până se spărgea, o pungă era foarte valoroasă, pentru că, la fel, era folosită de foarte multe ori, la cumpărături se mergea cu „plasa" de pânză. Pentru orice obiect se găsea o refolosire, pentru că, nefiind o societate de consum, iar în comerţ găsindu-se foarte puţine lucruri de cumpărat, oamenii trebuiau să fie inventivi şi să refolosească în diferite scopuri obiectele uzuale.

Spre deosebire de zilele noastre, în care orice produs este împachetat în foarte multe ambalaje, în timpul comunismului industria de împachetare nu era dezvoltată. De asemenea, şi importul pentru populaţie era foarte scăzut - nu se importa sau cumpăra nimic din străinătate. Mulţi îşi amintesc desigur că obiectivul principal era acela de a exporta cât mai mult şi de a importa cât mai puţin.

În oraşe gunoiul se strângea în containere mari, care erau preluate de către o firmă de salubritate şi duse la marginea oraşului, pe diferite câmpuri, unde le puteam şi vedea. La sate oamenii nu aveau un asemenea serviciu, de aceea mergeau singuri şi îşi aruncau gunoaiele pe câmp.

Înainte de 1989, în toate întreprinderile mari din ţară se punea accent pe strângerea deşeurilor feroase şi neferoase care rezultau din prelucrarea metalelor prin aşchiere. Din atelierele de bobin