- Editorial - nr. 786 / 19 Mai, 2011 Alaturi de bolile epidemice (holera, ciuma etc.), foametea a facut cele mai mari ravagii, stopand drastic evolutia numerica a omenirii in decursul lungii sale existente. In principal, datorita acestor doi factori, populatia globului a cunoscut periodic regrese importante, astfel incat, pe la 1800, deci numai cu 211 ani in urma, spun statisticile demografice, ea numara abia un miliard, in 1900, intre 1,5 si 1,7 miliarde, ca in 1950 sa ajunga la 2,5 miliarde de suflete. Progresele pe plan medical, dar si dezvoltarea stiintei si tehnologiei, au constituit punctul de plecare al exploziei demografice din prima jumatate a secolului trecut, care continua si astazi intr-un ritm accelerat, facandu-se sa se adevereasca teoria malthusiana, conform careia populatia va creste in progresie geometrica, mult mai repede decat resursele de hrana. Intr-adevar, daca fenomenul nu s-a manifestat pe vremea autorului, se intampla astazi sub ochii nostri, cand doar in 61 de ani s-a ajuns la peste sapte miliarde de suflete, ceea ce inseamna o crestere nemaiintalnita si alarmanta, in acelasi timp, de 3 ori. Desi sunt peste sapte miliarde de guri de hranit, omenirea a ajuns totusi in stadiul de dezvoltare tehnica in care isi poate permite acest lucru, dar, din pacate, nu o face. Dupa cum arata statisticile Organizatiei Natiunilor Unite pentru Agricultura (F.A.O.), in lume (ca si la noi, de altfel) se moare in continuare de foame, iar un miliard de oameni, in special copii, n-au asigurat necesarul zilnic de hrana si apa. O situatie de-a dreptul dramatica, daca avem in vedere ca aceeasi institutie internationala apreciaza ca la nivel mondial ar fi suficiente rezerve de hrana, numai ca, din motive deloc umane, si chiar foarte meschine, ea nu ajunge peste tot si mai ales acolo unde se simte nevoia acuta. O treime din alimentele produse in fiecare an pe planet