Să fii independent înseamnă să ai foarte mult curaj, nervi de oţel şi putere enormă de muncă. Mai ales dacă vrei să faci teatru independent. Este şi cazul Doinei Antohi, o actriţă care a forţat puţin lucrurile.
Din păcate, puţini actori tineri sunt angajaţi de un teatru de stat după terminarea studiilor. Unii se îndreaptă spre televiziune, alţii caută colaborări sau demarează propriul proiect. După ce a găsit textul „Un cuplu ciudat - varianta feminină", Doina Antohi a strâns o echipă de actori şi l-a pus în scenă. Pare simplu când citim, nu? Ce înseamnă să fii independent ne-a povestit în rândurile de mai jos.
Cum ai ajuns la actorie?
Doina Antohi: Când aveam 16 ani, am făcut clasa a 11-a în SUA şi acolo, cei mai mari decât mine aveau un cerc de teatru. De câteva ori am mers la spectacolele lor şi mi s-au părut foarte bune şi mi-a plăcut foarte mult ceea ce făceau colegii mei. Din diverse motive, eu n-am putut participa, dar am ştiut atunci că asta îmi doresc. Dar cred că a existat această dorinţă de mai mult timp, ea a fost acolo mereu, de când eram copil. Cred că aptitudinile, de orice fel, există în noi de când ne naştem şi sunt încurajate (sau nu) de ceea ce experimentăm. Aşadar, când m-am întors în România, am terminat liceul şi am dat la teatru.
Cu ce vise ai pornit la drum?
D.A.: Exact ceea ce fac acum, asta mi-am dorit. De când am terminat facultatea, mi-am dorit să joc. Tot ce a urmat după a fost cumva subordonat acestei dorinţe.
Cum ar fi, de exemplu, programul „Save the drama for yo' mamma".
D.A.: A început acum trei ani, chiar aici, în clubul „La Scena", cu puţini copii la început. Pe parcurs s-au alăturat şi alţii, iar acum avem trei grupe: mici, mijlocii şi adolescenţi, şi am reuşit să facem şi câteva spectacole. Din păcate, e un demers dificil, pentru că e foarte greu să creezi un nucleu. Oamenii se adună extrem