Trei dintre sportivii români afectaţi de asemenea probleme au depăşit momentul dur şi îşi trăiesc viaţa în scaunul cu rotile. Unul dintre ei nu a reuşit însă

"I thank the supporters and every person praying for Mihai. Only God can recover him now!". Acesta e sms-ul primit de oficialii lui FC Utrecht de la soţia lui Mihai Neşu, care se află 24 de ore din 24 lîngă fotbalistul român internat în spitalul UMC din Utrecht. "Mulţumesc suporterilor şi oricărei persoane care se roagă pentru Mihai. Numai Dumnezeu îl poate însănătoşi acum!". Au trecut 9 zile de la accident şi operaţie şi tot atîtea de cînd Mihai nu-şi simte mîinile şi picioarele. Şi ar mai putea trece luni întregi pînă la o veste bună.

În ultima perioadă, în sportul românesc au existat cîteva cazuri de accidente teribile la coloana vertebrală, suferite, întîmplător sau nu, de gimnaşti şi de rugbyşti. Trei dintre ei trăiesc, se deplasează în scaun cu rotile, dar încearcă să-şi ducă viaţa cum pot mai bine. Al patrulea s-a stins, în urma unei complicaţii la plămîni. Diagnosticele diferă, situaţiile diferă, vîrstele diferă. Sînt însă dintre acele exemple dure pe care sportul le suprapune cîteodată peste viaţă.

Bogdan Creţu avea 17 ani cînd o ieşire ratată la paralele, urmată de aterizare în cap, în timpul unui antrenament, l-au marcat definitiv. Era 7 martie 2000, o zi pe care n-o va uita niciodată. Încă întins pe spate, fără să ştie realmente cum şi ce mai simte, a rostit primele cuvinte de după accident: "Să nu le spuneţi părinţilor!". Diagnosticul a fost dur: fractură la vertebrele cervicale C3 şi C4. Nu putea mişca nimic în afară de gură, era paralizat de la gît în jos. Adus de părinţi la Bucureşti, a fost operat cu succes de profesorul Dan Exergian.

A rămas trei luni în spital, apoi a petrecut alte trei, infernale, într-un centru de reabilitare din Mangalia. Rezultatul