Articolul „Prefigurări ale bioeticii în opera târzie a lui Grigore T. Popa“, semnat de Richard Constantinescu, prezintă concepţia marelui savant din ultima sa carte „Viaţă şi societate“, apărută înainte de a fi marginalizat de regimul comunist, prefigurând tematic REVISTA ROMÂNĂ DE BIOETICĂ, vol. 8, nr. 4. Tânărul cercetător află idei confirmate de viaţă, care îşi păstrează nealterată viabilitatea. Cunoscut mai ales pentru opera sa ştiinţifică, Grigore T. Popa (1892–1948) este şi o mare conştiinţă a cărei voce răzbate timpul, atrăgând atenţia asupra necesităţii îngemănării adevărului ştiinţific cu valorile unei morale superioare. (...)
Articolul „Prefigurări ale bioeticii în opera târzie a lui Grigore T. Popa“, semnat de Richard Constantinescu, prezintă concepţia marelui savant din ultima sa carte „Viaţă şi societate“, apărută înainte de a fi marginalizat de regimul comunist, prefigurând tematic REVISTA ROMÂNĂ DE BIOETICĂ, vol. 8, nr. 4. Tânărul cercetător află idei confirmate de viaţă, care îşi păstrează nealterată viabilitatea. Cunoscut mai ales pentru opera sa ştiinţifică, Grigore T. Popa (1892–1948) este şi o mare conştiinţă a cărei voce răzbate timpul, atrăgând atenţia asupra necesităţii îngemănării adevărului ştiinţific cu valorile unei morale superioare. De reţinut finalul articolului, în care autorul desprinde mesajul concepţiei savantului român, subliniind că, nefiind „jandarmul ştiinţei“, bioetica este mai mult o „oglindă“ şi „va fi cu atât mai folositoare, cu cât cei care o susţin vor avea conşt Publicitate iinţele mai curate“. O asemenea „oglindă“ este articolul „Bioetica şi provocările ştiinţei“, semnat de Ioan Zanc, Iustin Lupu şi Oana Mureşan, în care sunt analizate implicaţiile dezvoltării ştiinţelor medicale şi biotehnologiilor, cu aspectele pozitive şi negative privind dezvoltarea socială şi umană. Între discursul „mari
