Era frumos şi Oslo, dar Bucureştiul ei e de o mie de ori mai frumos. Ar fi putut ea câştiga în Norvegia 4.000 de euro, dacă ar fi acceptat oferta, dar şi în România câştigă bine, pentru 23 de ani - aproape 1.000 de euro.
Tânăra Irina Scarlat parcă ar avea şapte vieţi. Este masterand bursier la Şcoala Norvegiană de Management de la Oslo, face voluntariat pentru Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS), se luptă să-i convingă pe tinerii plecaţi să se întoarcă în România, a ras cam toate premiile la sesiunile de comunicare ştiinţifice, conduce firma ei de organizare evenimente, ba mai e şi impresarul unei trupe. Şi, pe lângă toate astea, îşi face timp să-şi scrie şi lucrarea de dizertaţie.
"În Norvegia totul era atât de bine organizat, de plictisitor, trecea viaţa pe lângă mine"
După ce-şi va termina şi licenţa, Irina va fi, în sfârşit, fericită: va începe să bată pe la uşi ca să devină profesoară la ASE, visul ei. "Eu nu trăiesc ca să fac bani", ne tot spune. Pe principiul ăsta, nu numai că a refuzat postul de 4.000 de euro de cercetător asistent la Oslo, la facultate, dar şi pe cel de 2.000 de euro, ca specialist în comunicare la Bucureşti, într-o companie multinaţională. "Păi e simplu, n-am vrut să devin corporatistă", explică.
Nu e vorba că ar avea părinţii bani să o întreţină, căci şi ei lucrează tot la slujbe obişnuite. Este vorba, însă, de acea puţină nebunie pe care o pune mereu în proiectele ei. "Dacă am spus că fac, pot să şi mor, dar duc până la capăt", spune.
Ce loc din lume ar vrea să vadă? "Bucureştiul, să-l cunosc mai bine! E plin de oportunităţi. Îmi place Bucureştiul, cu toată aglomeraţia lui. E mai bine ca nicăieri aici. În Norvegia, la şcoală, totul era atât de bine organizat, de plictisitor, că parcă trecea viaţa pe lângă mine. Oamenii erau reci, individualişti. Aici, acasă, simt că pot să profit de fiecar