Cel mai mare întuneric e sub piciorul lămpii. Cam asta se întâmplă şi cu senatorul UDMR Gyorgy Frunda, unul dintre puţinii la care te-ai fi aşteptat ca, perorând mereu despre valorile democraţiei, despre libertatea de exprimare, despre drepturile omului - dar şi în contextul în care Freedom House semnalează că în România massmedia e doar relativ liberă -, să sară la gâtul presei cu aceeaşi înverşunare cu care, stârnind stupoarea Europei, a sărit, cu pofte extremiste, coetnicul său budapestan, premierul Orban Viktor. “E nevoie de o lege a presei, domeniu care acum e prea liber şi care provoacă prejudicii personale”, a declarat senatorul, altminteri un versat jurist.
La prima privire, parlamentarul s-ar părea că vrea să apere demnitatea umană, să ferească fiecare om de atacuri nedrepte. Nu-i fără argumente o asemenea viziune. Au fost şi sunt cazuri când persoane mai mult sau mai puţin importante au fost victimele unor afirmaţii gratuite într-o publicaţie sau alta, într- o emisiune sau alta, afectându-li-se imaginea. Dar există în actuala legislaţie, penală ori civilă, suficiente prevederi, suficiente căi de atac care, parcurse de cei în cauză, ar descuraja superficialitatea sau chiar reaua-intenţie a unor articlieri. Nu-i nevoie de o botniţă specială, de care mai ales guvernanţii ar abuza lesne, spre a reduce la tăcere singurul câine de pază care a mai rămas democraţiei - mass-media.
Demersul lui Frunda îl suspectez de a ascunde şi un interes special. Nu-i nici un secret că UDMR practică un şantaj feroce cu Boc, ameninţându-l că părăseşte Coaliţia şi provoacă astfel căderea Guvernului, dacă nu i se fac noi şi noi concesii, unele în sfidarea majorităţii. Nu-s secrete nici derapajele verbale ale unor lideri ai UDMR sau ale unor invitaţi externi ai lor. Presa independentă a fost şi rămâne aceea care, apărând interesul naţional, semnalează asemenea ieşiri. N
