Atunci când pe maidanul dintre blocuri alergam liberi după minge, ei ne stricau jocul. Întotdeauna se găsea o fereastră de unde un cap cu bigudiuri striga ciudos la noi: ”Plecaţi mă d-aci că-mi spargeţi parbrizul la maşină”. Plecam, izgoniţi de frica unuia. Cu timpul, am început să-i recunosc pe cei care, indiferent de vârstă, ne puteau strica jocul şi felia creativă a vieţii. Am învăţat să-i evit şi să-i anihilez dar niciodată nu mi-am închipuit că ei vor primi un rol atât de important pentru istoria ţării mele. Puţine sunt acele jocuri în care toţi au câte ceva de câştigat. Programele prin care Uniunea Europeană oferă bani gratuiţi României sunt o astfel de rară ocazie. Miliarde de euro sunt date românilor pentru a-şi dezvolta afacerile, pentru a-şi construi drumuri sau pentru a-şi curţa natura. Dar cum ”muieţi ţi-s posmagii?” se întreabă doar pe româneşte, niciunui european nu i-a trecut prin minte că, punându-ne banii pe masă, noi nu vom reuşi să-i luăm şi să-i cheltuim. Dar iată că se întâmplă. Un studiu independent KPMG, care face bilanşul absorbşiei fondurilor europene la jumătatea intervalului bugetar 2007-2013, ne-o spune verde în faţă: dintre ţările noi membre UE, România este pe ultimul loc. Dacă la rata contractării de fonduri europene nu suntem chiar lanterna roşie (fraşii bulgari ne salvează din nou), ocupăm ultima pozişie acolo unde contează cel mai mult: românii au pus fizic mâna doar pe 7% din banii pe care Europa i-a adus pe masă. 7%! Letonii, ocupanşii primului loc, au deja în buzunare 30% din banii europeni, iar polonezii 16%. De ce se întâmplă asta? De obicei indiferenşi în astfel de chestiuni, politicienii români, în special cei care se freacă zilnic de colegii de la Bruxelles, au început să vorbească pe şleau. Comisarul european Dacian Cioloş a menţionat limpede corupţia şi birocraţia care guvernează domeniul fondurilor europene şi a descris fă