De la înfricoşătorul cutremur – urmat de tsunamiul şi mai devastator – au trecut mai bine de două luni. Repercusiunile sunt încă multe şi foarte variate, în toate domeniile. Viaţa însă continuă, oamenii se obişnuiesc cu pierderile şi încep să privească spre viitor. Sindroame de stres posttraumatic, angoase, stări depresive şi alte tulburări psihice sunt foarte frecvente. În plus, incertitudinea şi teama legate de potenţiala catastrofă nucleară, problemele legate de nivelul ridicat al radiaţiilor în zonele adiacente centralelor atomice afectate la 11 martie au ridicat la un nivel nou conştiinţa pentru sănătate şi mediul înconjurător a japonezilor. (...)

De la înfricoşătorul cutremur – urmat de tsunamiul şi mai devastator – au trecut mai bine de două luni. Repercusiunile sunt încă multe şi foarte variate, în toate domeniile. Viaţa însă continuă, oamenii se obişnuiesc cu pierderile şi încep să privească spre viitor. Sindroame de stres posttraumatic, angoase, stări depresive şi alte tulburări psihice sunt foarte frecvente. În plus, incertitudinea şi teama legate de potenţiala catastrofă nucleară, problemele legate de nivelul ridicat al radiaţiilor în zonele adiacente centralelor atomice afectate la 11 martie au ridicat la un nivel nou conştiinţa pentru sănătate şi mediul înconjurător a japonezilor. Copiii sunt printre cele mai încercate victime ale acestei tragedii. Ministerul japonez al Sănătăţii estimează că sunt peste 100 de copii orfani în urma acestei calamităţi şi numărul probabil va creşte. În plus, în acest număr nu sunt incluşi copiii care au pierdut numai un părinte sau fraţi/surori. Este o responsabilitate imensă de a proteja sănătatea fizică şi mentală a acestor copii c Publicitate are au suferit frică, tristeţe, panică, disperare şi şoc. Grupuri de specialişti din Europa şi Statele Unite colaborează cu cei locali pentru a oferi mi