„Ciocănitul Catincăi de la casa de naşteri şi Mărioarei de la dispensar însemna grijă şi necunoscut. Urmăream paşii Catincăi la lumina slabă a felinarului şi gândeam ce mai poate fi“. În anii când dl dr. Constantin Oană, despre a cărui carte de amintiri scrie dl dr. Mihail Mihailide la rubrica Jurnal de jurnale, putea fi adesea o naştere – piatra de încercare a medicilor de circumscripţie rurală. Evenimentul se termina frecvent în mod fericit, încât, nu rareori, fostele parturiente, întâlnindu-se peste o vreme cu medicul, îi aminteau: „Domnu’ doctor să v-o arăt pe Maria cât este de mare, pe care am făcut-o cu dumneavoastră…“. (...)

Cărţulia de numai 80 de pagini a dlui dr. Constantin Oană, apărută la Editura PIM (Iaşi, 2007) – „Medic la Voineşti“ – dezvăluie cititorului, încă din titlu, cam la ce ar trebui acesta să se aştepte. La începutul parcursului său profesional, aşa cum era aproape o tradiţie într-un trecut ce acum ni se pare îndepărtat, medicul a decis – fără spaimele existenţiale ce par să agite într-o eventualitate similară pe absolventul de Medicină de astăzi – să-i îngrijească pe semenii săi din mediul rural şi să le apere sănătatea, după etern valabilele precepte hipocratice. O experienţă pe care majoritatea celor care au dobândit-o n-au considerat-o pierdere de vreme, ci, din contră, una benefică, atât în plan profesional, cât mai ales uman. Sigur, dacă această perioadă de stagiu „la ţară“ nu depăşea un anumit număr de ani, durată care, în unele cazuri, întârzia accesul spre specializare şi, prelungindu-se, ar fi putut atrage rutina. Amintirile sunt cele ale unui medic născut în 1922, el însuşi dintr-o comună de lângă Iaşi, absolvent, în 1948, al Facultăţii de Medicină înfiinţate în urmă cu 132 de ani în mereu frumoasa capitală a acestei provincii româneşti, realizat profesional ca epidemi Publicitate olog – medic primar gr.