Circulă, de câteva zile, pe piaţa zvonurilor o mare prostie: cică PSD-ul ar fi dispus să cedeze ungurilor preşedinţia Senatului în schimbul ieşirii din actuala coaliţie!
În mod normal n-ar fi prea multe de comentat pe marginea acestei ştiri. Că PSD-ul e dispus să renunţe la unul dintre atu-urile sale certe, în schimbul unei incertitudini (ştiţi cum este cu sprijinul politic, în practică) n-ar trebui să mire pe nimeni. A mai făcut-o odată, chiar sub înţeleapta conducere a celui pe care azi vor să-l vândă: Mircea Geoană. Funcţia extrem de importantă de preşedinte al Camerei Deputaţilor, deţinută de Adrian Năstase, a fost cedată din considerente „morale” adversarilor politici, în 2006, fără ca partidul să aibă vreun folos de pe urma ei. A fost o clasică lovitură cu stângul în dreptul, de pe urma căruia partidul nu şi-a mai revenit din şchiopătat nici astăzi. Acum, noul Geoană, adică Ponta, pare dispus să slăbească poziţiile partidului doar ca să scape definitiv de Geoană şi de influenţa sa în activ, pentru a putea exercita un control mai complet asupra structurilor acestuia.
Costurile „vânzării” lui Năstase sunt azi cuantificabile. Ele s-au înregistrat în contul puterii, care a eliminat una dintre ameninţările pe care le putea produce personalitatea şi influenţa fostului premier în rândul eşalonului electoral care este tentat să considere că doar o schimbare la vârf va rezolva acutele probleme curente. Ce ar realiza PSD-ul „vânzându-l” acum pe Geoană? Absolut nimic, după părerea mea. Va pierde unicul instrument pe care-l mai poate folosi în actuala conjunctură: ponderea Senatului cu echilibristica sa fragilă, în luarea unor decizii esenţiale. Va pierde, deasemenea, aportul unui politician calificat şi experimentat, pe care în loc să-l folosească în demersurile curente, îl ţine într-o păguboasă izolare. N-ar trebui uitat deja faptul că pentru Geoană, la prezi
