Preşedintele Băsescu a declarat ieri la TVR că noul proiect de Constituţie ar trebui să treacă de Parlament până la alegerile locale din primăvara lui 2012. În acest fel, noua Constituţie, cu parlament unicameral inclus, să poată fi validată prin referendum în acelaşi timp cu alegerea oficialităţilor locale.

Cu alte cuvinte, pentru că economia e bine merci, la temelia politicii autohtone stau disputele întemeiate asupra politicilor publice, iar mulţi dintre românii plecaţi în străinătate se gândesc să se întoarcă definitiv în ţară, preşedintele nostru de partid şi de stat a hotărât că acum ar fi momentul cel mai potrivit să înnoim şi legea fundamentală. Probabil că Traian Băsescu nu era sigur că va intra în istorie pentru inspirata idee de a-l promova pe Emil Boc premier. Avea nevoie de o nouă Constituţie pentru o astfel de certitudine.

Şi aici, lăsând gluma la o parte, Traian Băsescu are într-adevăr dreptate. Prin acest al doilea mandat, el are tot dreptul să ocupe un loc proeminent în istoria post-comunistă a României. Va fi vecin acolo cu Ion Iliescu. Eforturile sale sistematice de a sfărâma asezământul constituţional al ţării merită să figureze alături de memorabilele “campanii de convingere” din anii 90 cunoscute sub numele de mineriade.

De ce? Pentru că:

1. În interesul său personal şi al partidului pe care îl conduce, Traian Băsescu îşi permite să apeleze la referendum popular pentru schimbări FUNDAMENTALE în momente de conflict şi subiectivism MAXIM.

2. În viziunea prezidenţială, un referendum are rost numai dacă există şanse substanţiale ca să slujească intereselor pecuniare şi electorale ale PDL. Altfel este pierdere de timp şi bani.

3. Traian Băsescu nu ezită să prezinte ca realizabile obiective imposibil de atins prin mijloace legale. Nu există majorităţi de două treimi în fiecare Cameră pentru ca revizuirea Constit