Ecoul, fenomen acustic, devine pentru poeta Paula Romanescu o metaforă complexă, care exprimă în bună măsură modestia de mare clasă a celei care doar „aude“ ce-i şoptesc „umbrele“. Ecoul umbrelor este o carte plină de eleganţă şi fineţe. Traducerile în limba franceză, aparţinând autoarei, sunt un lux, un răsfăţ cultural, un „bonus“, cum se spune astăzi, pentru cititorul sensibil la gestul poetic. (...)

Ecoul, fenomen acustic, devine pentru poeta Paula Romanescu o metaforă complexă, care exprimă în bună măsură modestia de mare clasă a celei care Publicitate doar „aude“ ce-i şoptesc „umbrele“. Ecoul umbrelor este o carte plină de eleganţă şi fineţe. Traducerile în limba franceză, aparţinând autoarei, sunt un lux, un răsfăţ cultural, un „bonus“, cum se spune astăzi, pentru cititorul sensibil la gestul poetic. O linişte antistres, o tăcere adâncă ţi se aşterne îmbietor la picioare, înainte de a se lăsa străbătută de voci limpezi care ţi se adresează personal. O tăcere cu tâlc. Rostul poeziei este să stăvilească vorbăria, arată autoarea. Vorbăria ucide înţelesurile. De aceea, poeta, plasticiana, romanciera, gânditoarea şi fiinţa Paula Romanescu se exprimă succint, în capitole intitulate: „Poeme într-un vers“, „Distihuri“... Şi drămuind versurile pe care ele le conţin. Exemple de poeme într-un vers, cu metafora regină: „Lan de floarea soarelui / Atâtea aureole şi, sfinţii nicăieri“. Sau: „Gratii / Sub un cer prea strâmt, nevăzute aripi se izbesc de vânt“. Sau: „Criză / Nu se mai poate! Şi viermii de mătase ţes sârme ghimpate“. (...) Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

Ecoul, fenomen acustic, devine pentru poeta Paula Romanescu o metaforă complexă, care exprimă în bună măsură modestia de mare clasă a celei care doar „aude“ ce-i şoptesc „umbrele“. Ecoul umbrelor este o carte plină de eleganţă şi fineţe. Traducerile în l