De câţiva ani, viaţa culturală a Constanţei este în comă. Există o categorie de oameni care încearcă să o resusciteze, îndeosebi cu grefe aduse din capitală, dar, desigur, cu o floare nu se face primăvară.
Vestea că mai multe cluburi de pe litoral au căzut dărâmate de buldozere a făcut valuri în presă. Sute de bucureşteni au oftat probabil pentru că nu mai au unde să îşi etaleze maşinile de lux şi să cumpere o şampanie care costă cât salariul mediu pe economie. Au şi cluburile rostul lor, desigur. Puţini sunt însă cei care mai oftează că fenomenul cultural constănţean este numai o amintire. Cluburile acestea de care vorbeam au fost pline în minivacanţa de 1 Mai. Oferta a fost cea binecunoscută: alcool, animatoare seminude, muzică house la maximum. Săptămâna aceasta, un concert cu totul extraordinar al lui Tudor Gheorghe nu a reuşit să umple o sală. Este adevărat, nu au rămas multe locuri libere, dar muzica închinată celui de-al cincilea anotimp, femeia, rafinamentul comentariilor trubadurului, însăşi prezenţa celor 52 de persoane din cor ar fi meritat mai mult. Directorul Casei de Cultură, unde a avut loc concertul, a plusat cu o ofertă pentru elevi şi studenţi: două persoane pe un bilet. Nici aşa, cei circa şapte sute de mii de locuitori ai judeţului nu au reuşit să umple sala.
Vorbeam zilele trecute cu directorul unui radio local. "Am o idee", îmi spunea. "Nu este a mea, am văzut-o la francezi. De ce nu organizăm o petrecere în pijama pentru elevi, în muzee?". În Franţa, o astfel de iniţiativă a prins. Metoda este de altfel cunoscută în Occident. Dacă nu vine Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed. Timid, metoda este aplicată şi în România. Dovadă, miniconcertul Operei Bucureşti în Carul cu bere, cu artiştii deghizaţi în ospătari, foarte bine primit de public.
De ce nu au loc astfel de evenimente şi în Constanţa? De ce, dacă vrei să
