Este unul dintre cei mai solizi şi mai discreţi oameni de afaceri din România. De peste un deceniu conduce Dinamo. Nicolae Badea este un personaj cifrat, ca un soft de calculator. O dată rulat însă programul, poţi afla lucruri interesante

Preşedintele Nicolae Badea fumează Marlboro scurt şi soarbe din cînd în cînd dintr-o cafea neagră. Telefonul mobil al şefului dinamovist clipeşte nervos, semn că afacerile presează fotbalul. Îi răspunde la un moment dat lui Dragoş Săvulescu, noul "executiv" din Groapă. Îi spune că vorbeşte cu cineva de la Gazetă, care îl întreabă de ce conducerea lui Dinamo a ieşit mai puţin la rampă în acest sezon.

- Chiar aşa, domnule Badea, de ce v-aţi auzit atît de rar anul acesta?

- Nu e un reflux în relaţia cu publicul dacă nu ne-am auzit noi. Faptul că au fost mai multe interviuri cu Torje decît cu Cristi Borcea e foarte bine.

- Mă rog, pentru Borcea era şi mai greu să vorbească de la Miami!

- A, nu distanţa l-a împiedicat, nu-l cunoaşteţi! E mistuit de o pasiune care nu doarme şi nu cunoaşte distanţe. Dar a înţeles şi el că e bine să dozăm vorbele.

- În concluzie, a fost o strategie.

- Am lăsat să vorbească mai mult conţinutul. Sportivii, antrenorii. Noi, cei din conducere, nu trebuie să ne substituim sportivilor. În afară de asta, comunicarea ad-hoc, la cald, nu este în serviciul clubului.

Cu rata la meciuri

"Pasiunea lui Cristi Borcea pentru Dinamo îl face să comenteze şi în somn despre Dinamo"

- De cînd sînteţi dinamovist, domnule Badea?

- Din copilărie, vîrsta exactă n-o ştiu. Veneam la meciuri de la 40 de kilometri de Bucureşti, cu rata. Călătoream împreună cu suporteri stelişti şi rapidişti, fără probleme.

- Se întîmpla cam prin ce epocă?

- Sfîrşitul anilor '50. Eram în clasele primare, Dinamo avea jucători pe care