Am tresărit un pic atunci când Victor Chirilă (PSD) şi Constantin Adăscăliţei(PSD), politicieni de soi de la Iaşi, şi-au găurit pereţii birourilor de la Consiliul Judeţean pentru a le arăta ziariştilor dovada.
"În sfârşit!" mi-am zis. "A apărut o breşă în sistem şi avem dovada că statul poliţienesc există cu adevărat. Un strop de tencuială şi o şurubelniţă au fost suficiente pentru a învinge sistemul represiv". Emoţia mi-a trecut repede. Am realizat că România nu are nicio şansă să fie America anilor ’70. Mi-aş fi dorit să avem dovada clară că Traian Băsescu este un epigon al perfidului Richard Nixon. Mi-aş fi dorit ca Băsescu să- şi dea demisia pentru că actele sale lezează grav drepturile şi libertăţile individuale.
Mi-aş fi dorit sincer ca în România să se fi întâmplat toate aceste lucruri. Din păcate pentru ea, România nu mai are demult jurnalişti precum Bob Woodward sau Carl Bernstein. Dacă mai sunt câţiva, sunt insuficienţi. Cei mai mulți nu au profesionalismul ziariştilor de la "Washington Post", tenacitatea şi spiritul lor civic, care i-a făcut să-şi asume riscuri pentru a scoate adevărul la iveală, pentru a demasca un grav atentat la libertatea moştenită de la "Părinţii fondatori", încă de pe vremea Epocii Luminilor.
Nu cred ca în România de astăzi să existe un "Deep throat", un om din interiorul sistemului represiv, care să demaşte atentatele la democraţie chiar şi cu preţul propriei libertăţi, în dispreţul unor legi restrictive, care îi impun să protejeze secretul de serviciu, oricât de hidos ar arăta acesta. În scandalul Watergate, "Deep throat" (deconspirat ulterior drept Mark Felt, numărul 2 în FBI la acea vreme) a fost un "whistle blower" (cel care suflă în fluier- n. trad.).
A fost cel care a alertat opinia publică, din interiorul sistemului, că preşedintele SUA recurge la practici antidemocratice, care tr
