Primăria sectorului 2 din Capitală a reeditat, recent, o romantică „bătaie cu flori“ (nu bătălie!) din vremea caleştilor cu cai mânaţi de vizitii în costume înfiretate şi îmbutonate în alămuri lucitoare, cu cilindru pe cap şi cizme lustruite, caleşti în care protipendada bucureşteană (domni eleganţi şi sobri, doamne şi domniţe cât mai îmbobocite, îndantelate, sub largi pălării uşoare, făcând o concurenţă acerbă florilor de primăvară – invitate şi ele în caleşti la marea promenadă de „la Şosea“) aducea „dolcelui farniente“ al zilelor o beţie de culori şi parfumuri. (...)

Primăria sectorului 2 din Capitală a reeditat, recent, o romantică „bătaie cu flori“ (nu bătălie!) din vremea caleştilor cu cai mânaţi de vizitii în costume înfiretate şi îmbutonate în alămuri lucitoare, cu cilindru pe cap şi cizme lustruite, caleşti în care protipendada bucureşteană (domni eleganţi şi sobri, doamne şi domniţe cât mai îmbobocite, îndantelate, sub largi pălării uşoare, făcând o concurenţă acerbă florilor de primăvară – invitate şi ele în caleşti la marea promenadă de „la Şosea“) aducea „dolcelui farniente“ al zilelor o beţie de culori şi parfumuri. Era mai ieri; Războiul cel Mare nu-şi anunţase încă bezmeticia turnurilor şi a dezastrelor generate de neiubirea omului de către om într-o Europă plină de orgolii. La Bucureşti, delicatul pictor al florilor, Ştefan L Publicitate uchian, nu putea să rateze imensul „buchet“ oferit ochilor săi de „Bătaia cu flori la Şosea“ şi a lăsat mărturie ochilor noştri celebrul tablou omonim evenimentului: o învolburare de roşu, aur moale, albastru diafan, „verde crud… mugur alb şi roz şi pur…“, totul proiectat pe fundalul arborilor înalţi – fantomatice siluete prinse în alaiul celei mai frumoase nebunii omeneşti: bătaia cu flori. A trecut un secol de atunci? Greu de crezut. Doar caii s-au ascuns în carcase de metal, iar