Guvernul PDL-UDMR - Boc sau, de preferinţă, alt nume - mai are un an şi jumătate în faţă pentru realizarea unei reforme substanţiale a statului. O parte esenţială a acesteia este destructurarea statului social. Evident, sintagma trebuie scoasă şi din Constituţie.

Nu demult, fostul premier LI-BE-RAL, Călin Popescu-Tăriceanu, a simţit nevoia ca din toate problemele şi frământările prin care trece ţara şi partidul său evanescent să apere voiniceşte pe blogul personal nimic altceva decat statul social pe care „primitivii'' şi „rudimentarii'' de la PDL - e de tot râsul cum au ajuns adjectivele astea atât de populare printre stângiştii noştrii - nu-l pricep şi vor să-l distrugă. Cel mai „tare'' argument al lui Tăriceanu spunea că la origini, statul social este opera lui Bismarck, ca numai de socialism nu putea fi suspectat cancelarul şi, că prin urmare, statul social nu are vreo dimensiune ideologică aşa cum afirmă „primitivii'' şi intelectualii vânduţi lui Băsescu. De acord, socialiştii nu au inventat statul social, Bismarck a făcut-o. Dar când a fost Bismarck un far al liberalismului şi, mai ales, când a devenit Germania bismarckiană un model de societate demn de urmat şi de emulat în zilele noastre ca să justificăm superioritatea statului social prin Bismarck?

Dacă e să fie un model, Prusia lui Bismarck este exemplul perfect de stat autoritar, paternalist, în care drepturile individuale sunt subordonate intereselor de stat, adică un model de societate anti-liberală. Dar, când faci alianţe cu Voiculescu şi PSD, e greu să mai distingi ce e liberal şi ce nu în lume.

Adevărul istoric şi politic este că statul social s-a născut şi a prosperat în societăţi ne-liberale iar când ţările cu tradiţie liberală au încercat să îl adopte, ca în America lui F.D. Roosevelt sau în Britania lui Attlee, libertăţile individuale s-au degradat atât de profund încât nici mă