Un nou fenomen cultural a subjugat Berlinul: muzica din Balcani. CSMonitor.com explică de ce berlinezii au schimbat muzica techno cu ritmurile ţigăneşti.

Nica Cristea sau Cristian, cum se prezintă, este un ţigan dintr-o mahala bucureşteană. Locuitorii cartierului Neukolln din Berlin îl întâlnesc adesea pe stradă, cântând la ţambal sau la clavecin. Cristian se îmbracă elegant, la costum, cravată şi pălărie de fetru. Nu ştie o boabă de germană sau de engleză, dar arată cu mândrie oricui vrea să vadă adeverinţa de membru al Orchestrei Televiziunii Române, legitimaţia de membru al Uniunii interpreţilor din România şi o fotografie a fiicei sale, care locuieşte împreună cu el într-o clădire în care stau şi colegii săi ţigani muzicanţi.

Cristian este unul dintre cei 20.000 de rromi care locuiesc – cu sau fără acte – în Berlin. Fenomen relativ nou, prezenţa covârşitoare a rromilor în acest oraş supune la test toleranţa şi ospitalitatea berlinezilor, atât de lăudate. Tabloidele din Berlin publică adesea poveşti pe un ton destul de rasist despre cerşetorii şi hoţii rromi. Încă se vorbeşte despre expulzarea a 50 de ţigani români care îşi înjghebaseră adăpostul într-un parc vara trecută.

Cu toate acestea, ţiganii muzicanţi sunt din ce în ce mai căutaţi de publicul tânăr care frecventează cluburile din Berlin. Unii dintre cântăreţi sunt chiar invitaţi de DJ în cluburi, şi cei mai norocoşi se aleg chiar cu contracte pentru albume.

„Sound-ul ţigănesc din Balcani este noul sunet al Berlinului”, afirmă muzicianul britanic Joe Jackson, triplu câştigător al Premiului Grammy. „Londra are imigranţii săi din Indiile de Vest, Parisul are arabii şi africanii. Dar muzicanţii din Balcani sunt doar imigranţii noştri”, completează Henry Ernst, unul din directorii casei de discuri Asphalt Tango, specializată în muzică ţigănească din sud-estul Europei. „După o jumătate d