- Prea saraci, ca sa-si construiasca singuri o cariera, prea naivi, ca sa se-mpinga in fata, ii fericesc cu muzica lor pe cei printre care traiesc, in sate uitate de lume, sau pe norocosii care apuca sa ii asculte la vreun concert: anonimii geniali, muzicanti ai ulitei sau ai strazii, care daruiesc bucurie, fara sa-si numere banii din buzunar -
Tone de bucurie
Stateau asezati in cerc, sufland din toti bojocii in trompetele lor aurii, printre care se invarteau in aer scantei din focul cel mare, de tabara. Asta, chiar pe terasa Teatrului National! Iar intre ei, un batranel uscat si pirpiriu, in costum negru, cu adidasi albi, fara sireturi, bataia energic din picioare, sufla cu trompeta spre stele si, cu vocea ragusita, canta tot soiul de melodii nemaiauzite. "Haida, hat, hat, hat, s-am boala la paru' cret/ Paru' cret facut inele, pe pofta inimii mele".
Asa l-am vazut pentru prima oara, in urma cu 10 ani, pe Nea Marin Schiopu si a sa Mambo Siria, fanfara descoperita de Mircea Dinescu la Darvari, printre sesurile frematatoare ale Campiei Dunarii. Mambo Siria si-a continuat ascensiunea, de la o fanfara fara nume ce canta pe la petreceri, nunti si inmormantari in zona Calafatului, la o trupa invitata prin toata tara, la festivaluri de film si de muzica, la concerte, la evenimente cu staif. Rezultatul s-a masurat in tone de bucurie: cantecele vechi si sprintare, mai deocheate uneori, au adus peste tot un suflu tonic, proaspat, si au imprastiat in jur multa buna dispozitie si zambete.
Pe pajiste la Sapanta Chiar si asprul Grigore Lese, care ii invita de doi ani la mai multe spectacole de anvergura, se lumineaza la fata si rade cu pofta cand Nea Marin preia controlul pe scena. Dar de unde au aparut oamenii astia, cu trompete si cu tromboane, langa gurile Dunarii? Ce sa caute o fanfara, intr-un loc ce musteste de vioristi, acordeonisti s
