Conventia Nationala a PDL-ului, din 14-15 mai a.c., s-a incheiat, conform tuturor previziunilor, cu victoria presedintelui in functiune, premierul Emil Boc, si a echipei sale.
Infrant la alegerile primei zile, d-l Vasile Blaga, fostul secretar general al partidului, si-a lasat colaboratorii sa decida daca mai candideaza pentru vreuna din functiile de conducere. Numele grele din tabara sa s-au retras odata cu el, ramanand in linia a doua a formatiunii. Este insa de observat ca alaturi de d-nii Videanu, Berceanu, Preda, Boureanu s.a., din conducerea PDL au plecat si alte personalitati, percepute ca apropiate de echipa d-lui Boc, precum T. Stolojan sau Valeriu Stoica. Majoritatea celor alesi nu fac parte din "parintii fondatori" ai gruparii. Reformistii radicali (Monica Macovei, Sever Voinescu) alaturi de alte figuri reprezentative (T. Baconschi, C. Preda) acrediteaza ideea ca partidul s-a ancorat mai ferm in ideologia de centru-dreapta si in promovarea altor valori decat cele deja familiare politicii romanesti.
Daca reinstalarea d-lui Boc la sefia partidului era perfect previzibila (sustinerea presedintelui Basescu, adevaratul conducator al formatiunii, asigurand excluderea oricarei "surprize"), mai complicata este posibilitatea ca "obiectivele" de castigare a alegerilor locale si parlamentare din 2012 sa fie atinse. Daca PDL-ul va rata aceste tinte, "singurul partid romanesc de dreapta" va fi pus sub semnul intrebarii. Pierderea alegerilor ar arata ca schimbarea de generatii a fost doar o operatie cosmetica si ca, in ciuda unor diferente, PDL-ul nu se deosebeste de celelalte partide ale tarii. Este adevarat ca partidul nu s-a implicat in trimiterea in Justitie a propriilor corupti si nici nu a incercat sa limiteze "libertatea presei" - ceea ce nu s-a intamplat in guvernarile conduse de PSD - dar nici nu a incercat sa se reformeze in profunzime, sa se
