"Lucrarea I", "Lucrarea II", "Lucrarea XX"... Diferitele momente ale universului lui Sorin Ilfoveanu, din expoziţia organiazată săptămâna aceasta de European Art Gallery, la Sala Dalles, sub patronajul Muzeului Naţional de Artă Contemporană, trebuiau, cel puţin în catalog, să poarte un nume. Şi atunci ele se numesc "Lucrare". Şi este poate cea mai bună soluţie pentru că picturile maestrului nu sunt subiecte. Sunt gânduri, sunt entităţi cu substrat ancestral ce prind chipul femeilor, bărbaţilor, lupilor sau pisicilor, florilor, cuplurilor întemeietoare.

Cu o aparentă simplitate a stilului, personajele-icoane, icoane mai curând ale unei lumi păgâne, cu miturile sale existenţiale, cu esenţializarea piesajelor, a animalelor, a relaţiei lor cu oamenii, "pozează", asemănătoare, dar niciodată aceleaşi, în pânzele de mari dimensiuni. Sunt desenate clar pe fondul negru sau gri, sau galben, sau ocru al pânzei, în poziţii hieratice, ce trimit la arta vechilor iconari. Veşmintele lor, cu pliuri verticale, accentuând alungirea corpurilor, decorate cu semne punctiforme se detaşează net pe un fundal somptuos valorat, în pofida acrilicului folosit. Chipurile, asemănătoare, prezentate de cele mai multe ori frontal, rămân enigmatice, în nemişcarea lor, efigie a unei umanităţi aflate sub semnul eternităţii. Arhetipuri ale fiinţei. Ale unei lumi suficiente sieşi, care-şi etalează cu falsă simplitate forţa inetrioară. Forţă venită din dualitatea existenţei lor: ax al unei lumi şi parte integrantă a întregii ei ţesături, miraculoasă, deşi evidentă.

Femeile şi bărbaţii pictaţi de Sorin Ilfoveanu devin centrul acestei lumi, concentrând în jurul sau chiar în persoana lor florile ieşind din stratul de pământ, păunii care îi urmează sau care le servesc de fastuasă etolă, pisicile...

S-au pus peste pictura lui Sorin Ilfoveanu mai multe etichete, cel mai adesea cea de s