Dintre bolile prostatei, cele mai frecvente sunt hipertrofia benigna (adenomul), prostatitele acute si cronice si cancerul.
Prostata este un organ cu tesut glandular, de dimensiunea unei nuci, in greutate putin peste 20 de grame, situat imediat dedesubtul vezicii urinare. (In cazul unor inflamatii acute si cronice, cand se impune o ablatie chirurgicala, cele doua organe sunt greu de despartit.) Pe o distanta de 3 cm aproximativ, glanda lasa sa treaca prin ea canalul uretral, ce asigura scurgerea urinei din basica udului. Cand, in conditii patologice, glanda se mareste, comprima aproape complet acest segment de canal urinar, situatie urgenta ce necesita introducerea unei sonde de drenaj. Vezica este, deci, primul organ ce are de suferit in cazul unei imbolnaviri a prostatei.
* Privitor la frecventa acestei boli, se constata ca numarul cazurilor a crescut semnificativ in ultimele doua-trei decenii. O statistica recenta, realizata in Statele Unite, arata ca incepand cu anul 1990, bolile prostatei s-au triplat, reprezentand o treime din afectiunile neoplazice ale barbatilor si 15% din decesele lor. Cea mai mare incidenta a bolii se inregistreaza in tarile europene nordice, cunoscute ca mari consumatoare de lapte si derivate din lapte, alimente banuite a fi cauza altor neoplazii la ambele sexe.
* Neoplaziile prostatei pot lua forma unor noduli de mici dimensiuni, asimptomatici multi ani, iar alteori a unor tumori canceroase mari, intinse, invadand organele din vecinatate (vezica, intestine, uretra, ganglioni, testicule), uneori cu metastaze "la distanta" (ficat, pancreas, splina, oase, plamani, creier), cu final imprevizibil. (Evolutia bolii nu este foarte precipitata.)
Cauza cancerului de prostata, la fel ca si in alte stari neoplazice, nu este pe deplin elucidata, dar el ameninta cu predilectie acele persoane care se lasa prada unor "i
