(Equisetum arvense)
Daca primavara va indeamna sa plecati la cules de plante medicinale si-o sa va iasa in drum, printre ele, si Coada-calului, sa stiti ca aveti in fata o "relicva" a universului vegetal, veche de peste 400 milioane de ani. Pare de domeniul fictiunii, dar este cat se poate de adevarat. La fel ca feriga si brusturele, masura 30 de metri inaltime si formau adevarate paduri. Dar chiar daca in prezent masoara doar 20-40 cm, virtutile ei medicinale sunt la inaltimea pe care o avea altadata. Har explicat si prin faptul ca are doua vieti intr-un singur an.
In prima dintre ele, care incepe imediat ce zapada s-a topit, Coada-calului rasare sub forma unei... ciuperci, cu o mica palarie bruna-cafenie, plina cu spori, din care planta se va inmulti. Cea de-a doua viata o are chiar acum, la trecerea dintre primavara si vara, cand din iarba apar tulpini de un verde deschis, cu frunze subtiri, asezate ca o coada de cal, de unde si numele plantei. Este o planta de leac cunoscuta si folosita in Europa din timpuri imemoriale. Marii medici si invatati ai Antichitatii, Galen, Dioscoride si Plinius, o mentioneaza in tratatele lor, chiar cu denumirea de Coada-calului, recomandand-o, cu precadere, in bolile de plamani si de rinichi. Apoi, in mitologia popoarelor nordice, despre Coada-calului se spunea ca este un sol al miticei Imparatii a Elfilor, care este trimis de doua ori pe an oamenilor pentru a le vesti incalzirea vremii si schimbarea anotimpurilor. La romani, despre Coada-calului se spunea ca este o planta sfanta, menita sa le fie de folos numai oamenilor. Oile sau vacile care o mancau ramaneau fara lapte, ori chiar ramaneau sterpe, in vreme ce oamenii capatau putere si tinerete, atunci cand o culegeau dupa un anume mestesug. Dincolo de toate aceste legende si mituri, studiile stiintifice pun in evidenta proprietatile exceptionale ale acestei plante,
