Adriana Trandafir, duet cu Lucian Iancu

Tocilescu şi sfidarea sfidării

Să nu rataţi spectacolul cu „Nevestele vesele" din Windsor de la Teatrul Metropolis, în regia lui Alexandru Tocilescu, pe muzica originală a lui Nicu Alifantis şi în decorul lui François Pamfil.

E un remake, căci musicalul s-a jucat în 1978 la Piatra Neamţ şi a ajuns şi la Bucureşti o singură dată spre groaza cenzurii şi activismului din epocă.

Rock and roll-ul era socotit o muzică putredă şi decadentă, care azvârlea tineretul patriei în bolgiile infernului. Când l-am cunoscut pe Toca în 1979, venit să regizeze „Paradis de ocazie" de Tudor Popescu la Teatrul Ion Vasilescu, unde mă angajase Sorana Coroamă Stanca secretar literar, prezenţa lui era însoţită de haloul legendei şi scandalului pe care-l provocase "acest spectacol de discotecă impertinent" „care a îndrăznit să facă un musical din marele Shakespeare!". Regizorul era pus la index, acuzat de sfidare, tupeu şi obrăznicie politică. Trezise valuri de indignare şi stupoare dimpreună cu Nicu Alifantis şi muzica lui extraordinară, electrizantă, inteligentă şi liberă. Îndrăznise să lucreze cu decorul „minimalist" al admirabilului artist şi scenograf François Pamfil, un soi de pilotă sau pernă ori plapumă uriaşă, cât toate scena, în care lumea din Windsor îşi învelea toate iluziile, păcatele şi planurile mai mult sau mai puţin ruşinoase. Ca şi cum universul ar fi fost tot una cu un pat, în care comunitatea îşi consumă viaţa casnică, iubirile şi cochetăriile, gelozia atroce sau indiferenţa, beţiile şi furtişagurile, curiozităţi, invidii şi colportări. Ideea era genială amestecând alcovul în toate cele într- un decor simili-oriental, mai de grabă de fanar, decât britanic, sugerând lene şi voluptăţi, traiul în puf, gustat de Falstaff, Seducătorul petrecăreţ şi soldatul fanfaron, ce visează „căpătuială, să facă rost de bani de la ne